Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 5:21 - Biblia în versuri 2014

21 În frica lui Hristos apoi, Supuși să fiți voi, între voi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Supunându-vă unii altora în reverență față de Cristos,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Subordonați-vă unii altora având o atitudine de reverență față de Cristos.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Fiți supuși unii altora în frica lui Cristos!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 Fiţi supuşi unii altora, în teamă de Hristos,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 5:21
20 Mawu Ofanana  

„Întoarcete din a ta cale! Supune-te stăpânei tale!


Toți căpitanii l-au urmat, Vitejii s-au alăturat, Iar ai lui David fii – la fel – Au ascultat, mereu, de el.


Frica de Dumnezeu să fie Cu voi și-n frâu ea să vă ție. Vegheați, de-acuma, fiecare, Asupra faptelor pe care Aveți ca să le săvârșiți, Pentru că-n Dumnezeu, să știți, Nelegiuiri nu sunt aflate Și nici, în seamă, nu-s luate Fețele oamenilor. El, Daruri, nu ia, de nici un fel.”


Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.


„Nu-i bine dar, ce-ați făcut voi! Nu trebuia ca să umblați, În frica Domnului, dragi frați, Pentru a nu ajunge iară, A fi, la neamuri, de ocară?


Tu teme-te de Dumnezeu Și de-mpărat, copilul meu! Nu te-aduna cu cei stricați, Cu oamenii ne-astâmpărați!


Cu așa oameni, vreau, apoi, Să vă purtați, supuși, și voi; Supuși, de-asemenea, să fiți La cei care, neobosiți, În lucru-acesta, ostenesc Și, plini de râvnă, se vădesc.


„Ca unii care, bine știm Frica de Domnul, noi dorim, Pe oameni, ca să căutăm, Mereu, să îi încredințăm; Dar Dumnezeu este Cel care Ne-a cunoscut, pe fiecare, Și am nădejde că și voi – În cugete – ne știți, pe noi.


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


„La slobozenie-ați fost chemați, Acum, cu toți, dragii mei frați. Dar să nu facă nimenea, O pricină apoi, din ea Prin cari să poată să trăiască, Doar pentru firea pământească, Ci unii, altora, să știți – Cu dragoste – să vă slujiți.


Vreau să vă spun – nevestelor – Supuse fiți, bărbaților Pe cari, drept soți, voi îi aveți, Precum, Domnului, Îi sunteți;


Și după cum supusă, Lui, Este Biserica, și voi – Nevestelor – să știți apoi, Supuse să vă arătați, În toate, la ai voști’ bărbați.


Din duh de ceartă – eu vă zic – Nimeni să nu facă nimic. Pentru o slavă ce se-arată A fi deșartă, niciodată, Nimica să nu faceți voi, Ci, în smerenie, mai apoi, Să îl privească fiecare, Pe altul, ca fiind mai mare.


Pentru femeie, se va cere, Ca să învețe în tăcere Și cu supunere, căci ei – Adică oricărei femei –


Casa, să își chivernisească, Copiii, să și-i stăpânească Și să arate sârguință, Cum cere buna cuviință.


De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.


Supuși fiți, stăpânirilor, Care sunt omenești, mereu, Așa cum cere Dumnezeu; Și împăratului, să-i fiți Supuși, pentru că el – cum știți – Este înalt stăpânitor.


Pe toți oamenii, să-i cinstiți. Pe frați, doresc, să îi iubiți. Teamă s-aveți – vă îndemn eu – Necontenit, de Dumnezeu. De-asemeni, trebuie să știți, Ca, pe-mpărat, să îl cinstiți.


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa