Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 5:18 - Biblia în versuri 2014

18 Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Și nu vă îmbătați de vin, care duce la destrăbălare, ci fiți plini de Duh,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Să nu vă îmbătați cu vin, pentru că acesta v-ar determina să faceți fapte imorale; ci fiți plini de Spirit!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Nu vă îmbătați cu vin în care este dezmăț, ci fiți plini de Duh!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Şi nu vă îmbătaţi cu vin, pentru că duce la destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duhul Sfânt,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 5:18
33 Mawu Ofanana  

Vinul batjocură stârnește, Iar gălăgia o-ntețește – La un ospăț sau la chef mare – Doar băutura ce e tare. Cel ce se-mbată, pot a spune Că, e lipsit de-nțelepciune.


Frumos, ca-n timpul zilei, noi Trebuie să trăim apoi, Nu doar în chefuri și-n beții, În fapte rele și curvii, În certuri, pizmă și rușine.


Căci mare, el va fi, mereu, Privit, de Domnul Dumnezeu. De vinuri, trebuință n-are; Iar băuturi amețitoare, Nicicând, el nu va fi băut. De Duhul Sfânt, va fi umplut – Cum Domnul a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale.


Vai de cei care sunt văzuți Tari și puternici că se țin Când trebuie ca să bea vin Și sunt viteji – nespus de mari – Amestecând băuturi tari!


Când vă scriam, eu m-am gândit Să n-aveți legătură dar, Cu oamenii care – măcar Că își zic „frați” – se dovedesc Că sunt curvari, sau lăcomesc La bani, sau sunt închinători La idoli, ori defăimători, Sau hrăpăreți, ori pot să fie Cuprinși de patimi de beție. Cu oamenii acești, dragi frați, Nu trebuie nici să mâncați.


De către toți, bine văzut, Era Barnaba, și știut Ca om foarte evlavios, Plin de Duh Sfânt și credincios. Astfel, mulți oameni au venit Și, Domnului, s-au alipit.


Cei care dorm sau se îmbată, Folosesc noaptea. Însă, iată,


Dar vai și-amar are să fie, De robul care se gândește: „Stăpânul meu mai zăbovește; Încă nu vine”, și pe toate Slugile sale, le va bate, Mâncând apoi și bând, cu sete, Până când are să se-mbete.


Deci, dacă voi, cari răi sunteți, Știți, daruri bune, să faceți – Simțind la fel, cu-ai voștri prunci – Cu cât mai mult, Domnul, atunci, Va da celor care-I vor cere, Din al Său Duh Sfânt, cu plăcere!”


Hoți, sau cu patimi de beție, Ori lacomi și defăimători, Sau hrăpăreți și-asupritori, Să poată ca să moștenească Împărăția cea cerească – Pe care-o are Dumnezeu – Spre a o stăpâni, mereu.


Prezbiterul, cum ți-am spus ție, Mereu va trebui să fie Un om curat, fără prihană, Lipsit de orice meteahană, Cu o femeie însurat, Cu fii care s-au arătat Că nu pot – pentru ne-ascultare Și nici pentru destrăbălare – Drept vinovați, a fi găsiți, Ci credincioși, sunt dovediți.


La voi înșivă să vegheați Și, ne-ncetat, seama luați, Să țineți inimile treze, Să nu vi se îngreuneze De mult prea multă îmbuibare, De băutură și mâncare, De grijile vieții aceste, Ca nu cumva, fără de veste, Să vină acea zi apoi, Să năvălească peste voi.


„Voi, cei cari întristați sunteți, Veniți la ape, ca să beți! Să vină chiar și-acela care Este sărac, iar bani nu are! Veniți! Bucate cumpărați! Lapte și vin să mai luați! Veniți să cumpărați, căci iată, Sunt fără bani și fără plată!


Să spună-apoi, bătrânilor: „Acesta-i fiul nostru. El Nu vrea s-asculte-n nici un fel, De vorbele părinților, Căci este neascultător Și îndărătnic. Negreșit, Bețiv și lacom, s-a vădit.”


Pentru că dacă stați la masă, Cina ce o aveți de-acasă, Sunteți grăbiți să o luați, Mai înaintea altor frați, Încât, flămânzi sunt uni-apoi, Sau beți sunt alții, dintre voi.


Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.


Dar într-o zi, s-a îmbătat, De prea mult vin; s-a dezbrăcat, În cortul său, și-a adormit.


Vai vouă, iarăș’, Farisei Și cărturari! Sunteți acei Care, paharu-l curățați Doar în afară, și-l lăsați Plin cu gunoi – gunoiul care Răpire-i și necumpătare.


Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.


Cei cari la poartă se opresc, Doar despre mine povestesc. Ajuns-am ca aceia cari Se-mbată cu băuturi tari Să râdă batjocoritor, Căci pus sunt în cântecul lor.


Și-atunci începe și-i lovește Pe-ai săi tovarăși; iar apoi, Va prinde obiceiuri noi, Dar rele, căci o să se-adune


Un vin ales, toarnă-a ta gură, Ce curge lin și cu măsură, Fiind răspunsul ce-l oferi La ale mele mângâieri Pe cari, pe buze, îl simțim Atuncea când noi adormim!”


„Să știi că nu vă e permis – Nici ție și de-asemenea, Nici fiilor tăi – de a bea Vinuri, defel; sau vreo licoare Sau băuturi amețitoare Atuncea când o să intrați, În cort. Deci seama să luați Și, tot mereu, atenți să fiți, Dacă nu vreți ca să pieriți! Această lege – pentru voi, Și pentru cei care, apoi, Pe urma voastră au să vie – Veșnică trebuie să fie!


Zicând: „La masă, orișicine, Pune vin bun. Lumea bea bine, Iar mirele, abia apoi, Dă vinul slab – deci, mai ‘napoi. Dar tu, pe dos, ai procedat: Vinul cel bun, tu l-ai păstrat, Până târziu – precum vedem – Și-abia acum, ni-l dai, să-l bem!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa