Efeseni 4:22 - Biblia în versuri 2014

²² Adică să vă dezbrăcați De viața voastră, din trecut, De omul vechi ce l-ați avut – Cari dus se lasă, în vâltoare, După o poftă-nșelătoare –

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Ați fost învățați, cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică din cauza poftelor înșelătoare,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Deci să vă „dezbrăcați” de omul vechi care, prin satisfacerea dorințelor lui înșelătoare, produce degradare morală.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² lăsați deoparte purtarea de mai înainte, omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² Voi aţi fost învăţaţi ca, în privinţa purtării voastre din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică din cauza poftelor amăgitoare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare

Efeseni 4:22 Mawu Ofanana

Iov 22:23

Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.

Proverbe 11:18

Înșelător câștig primește Cel rău; celui cari răspândește Neprihănirea, îi e dată Dreaptă și-adevărată plată.

Ieremia 17:9

„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”

Ieremia 49:16

Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Obadia 1:3

Mândriile inimii tale Te-au dus pe-a rătăcirii cale, Pe tine, cel care domnești În înălțimi și locuiești În crăpăturile pe care Cremenea stâncilor o are. De-aceea-n tine-ai cugetat Și-n acest fel te-ai întrebat: „Cine, de-aici, de unde sânt, O să m-arunce la pământ?”

Romani 6:6

Prea bine cred că știți și voi, Precum că omul vechi, din noi, Cu El – odată – nevoit Era, să fie răstignit, Ca ăst trup, al păcatului, Să fie, de puterea lui, În felu-acesta, dezbrăcat, Să nu mai fim robi, sub păcat.

Romani 7:11

Pentru că ea, prilej a dat, Păcatului, ce, imediat, Venit-a și m-a amăgit Și – prin poruncă – m-a lovit, Cu moartea. Iată, am văzut –

2 Corinteni 11:3

Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată.

Galateni 1:13

Ați auzit, cu-adevărat, De felu-n care m-am purtat Eu, altă dată, când urmam Religia ce o aveam, Adică a Iudeilor. Voi știți, prea bine, fraților, Precum că, prigonit-am eu, Biserica lui Dumnezeu, Făcând prăpăd, neîncetat.

Efeseni 2:3

Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.

Efeseni 4:17

Iată, acuma, ce doresc, În Domnul, să mărturisesc: Să nu trăiți, cumva, și voi, Precum trăiesc păgâni-apoi – Doar în deșertăciunea care, Din gândurile lor, răsare –

Efeseni 4:25

De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,

Efeseni 4:31

Încă odată, vă voi spune: Să piară orice-amărăciune, Orice iuțime, dintre voi, Mânie, sau strigări apoi, Și orice fel de clevetire, Sau răutăți, ce țin de fire.

Coloseni 2:11

În El, voi toți, dragii mei frați, Sunteți dar, împrejur, tăiați, Nu cu tăierea cea firească Pe care mâna omenească, O poate face, ne-ndoios, Ci cu tăria în Hristos, Cari șade într-o lepădare De faptele cele pe care, Doar firea noastră pământească Și pofta, pot să le rodească.

Titus 3:3

Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.

Evrei 12:1

„Acuma dar, dragii mei frați – Când ne aflăm înconjurați De-un nor de martori – să-ncercăm, Ca orice piedică s-o dăm Deoparte, să ne smulgem noi, Din mreaja de păcat și-apoi, Să alergăm, cu stăruință – Cu o puternică credință – În alergarea cea pe care, O are-n față fiecare.

Evrei 3:13

Unii pe alții, căutați, Necontenit, să vă-ndemnați Cât încă, vremile sunt bune Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune, Pentru ca nici unul din voi Să nu se împietrească-apoi, Prin a păcatului purtare, Care aduce înșelare.

Iacov 1:21

Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.

Iacov 1:26

Dacă se crede cineva, Că e religios, cumva, Dar limba nu și-o stăpânește, Prin faptu-acela, dovedește Că el, în inimă, se-nșală, Pentru că, fără îndoială, Zadarnică-i – vă pot a spune – Întreaga lui religiune.

1 Petru 1:18

Pe voi, nu va răscumpărat Cu aur și argint curat – Care, cum știți, sunt trecătoare Și sunt lipsite de valoare – Din felul vost’ de viețuire, Cari l-ați avut drept moștenire, De la părinții voști’; ci voi

1 Petru 4:3

Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.

2 Petru 2:13

Plata nelegiuirilor, Au s-o primească, negreșit, Pentru tot ce au săvârșit. Căci iată, fericirea lor: A se deda plăcerilor, Oricând, oriunde – fiecare – Chiar ziua, în amiaza mare. La fel ca niște întinați Și-asemeni ca niște spurcați, Pe chefuit, ei se pornesc, Chiar și atunci când se găsesc Cu voi, la mesele numite „De dragoste”, de ei gătite.

2 Petru 2:7

Și dacă Lot a fost scăpat – Căci el era neprihănit Și, tot mereu, era mâhnit, Văzând pe toți stricații care Trăiau doar în destrăbălare;

1 Samuel 1:14

Eli îi zise: „Până când, Să stai aici, mai ai de gând? Tu nu vezi cât de beată ești? Du-te acum, să te trezești!”