Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 4:19 - Biblia în versuri 2014

19 Iată că ei – cum am văzut – Orice bun simț și l-au pierdut Și s-au dedat la desfrânare, Fără să aibă vreo mustrare, Căci săvârșesc, cu lăcomie, Mereu, orice necurăție.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Ei au ajuns lipsiți de sensibilitate și s-au dat pe ei înșiși depravării, ca să practice cu lăcomie orice fel de necurăție.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Ei nu mai au rușine pentru ce fac; și astfel practică fără limite orice fel de imoralitate.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Pierzând bunul simț, ei s-au dedat la libertinaj, practicând cu nesaț orice fel de necurăție.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Ei au pierdut orice urmă de simţire şi săvârşesc cu lăcomie ceea ce este imoral şi pervers.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Ei și-au pierdut orice pic de simțire, s-au dedat la desfrânare și săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 4:19
13 Mawu Ofanana  

Atunci ființa omului Mult mai puțin apreciată Are a fi, căci e stricată, Omul sorbind cu bună știre – Ca apa – din nelegiuire.”


Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.


Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia.


Iată, acuma, ce doresc, În Domnul, să mărturisesc: Să nu trăiți, cumva, și voi, Precum trăiesc păgâni-apoi – Doar în deșertăciunea care, Din gândurile lor, răsare –


Vreau să omoare fiecare, Toate acele mădulare, Care provin de pe pământ. Aceste mădulare sânt: Patima și necurăția, Pofta cea rea și-apoi, curvia; Urmează lăcomia care Este un fel de închinare, La idoli. Luați seama bine,


Căci, abătuți, ei au să fie De-a unora fățărnicie, Care, despre minuni, vorbesc Și, însemnați, se dovedesc, A fi cu fierul înroșit, În al lor cuget, negreșit.


Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.


Exact precum a cuvântat Vechea zicală, s-a-ntâmplat, Cu acești oameni: „Înapoi, Se-ntoarse câinele apoi, La ceea ce el a vărsat”, Sau „În mocirlă a intrat, Ca să se tăvălească, iată, Scroafa care a fost spălată”.”


O, vai de ei! Luați aminte, Pe ce cărări au apucat: Calea lui Cain, ei au urmat; După Balaam, în rătăcire, S-au lăsat duși, de a lor fire, Prinși de dorința arzătoare, De-a dobândi un câștig mare; Într-o răscoală, au pierit – Ca a lui Core – negreșit!


Toate popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Băut-au vinul de mânie Și au sorbit a ei curvie. Toți împărații au curvit, Cu ea, și s-au îmbogățit Toți negustorii, ne-ncetat, Căci ei, averi, au adunat După risipa ei, cea mare, Făcută pentru desfătare.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa