Efeseni 4:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Având o minte-ntunecată Care, străină, se arată, De viața lângă Dumnezeu, Din pricina vălului greu Al neștiinței, ce-a venit Când inima li s-a-mpietrit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ fiind întunecați la minte, înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin ignoranța care este în ei din cauza împietririi inimii lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Mintea lor este în întuneric; și din cauza ignoranței și a „împietririi” inimii, sunt separați de viața care provine din Dumnezeu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ având gândirea întunecată, străini de viața lui Dumnezeu din cauza ignoranței care este în ei, din cauza împietririi inimii lor!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁸ Ele au mintea întunecată şi sunt înstrăinate de viaţa lui Dumnezeu, din cauza lipsei lor de cunoaştere, prin împietrirea inimii lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.

Efeseni 4:18 Mawu Ofanana

Psalmi 74:20

Ai în vedere, Doamne Sfânt, Cuvintele din legământ! Căci locuri dosnice, din țară, Bârlog pentru tâlhari sunt, iară.

Isaia 25:7

De Domnul, pe-acest munte, iată, Are să fie-nlăturată Marama ce acoperea Popoare și cari le-nvelea Pe neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ,

Езекиел 14:5

Să-i prind pe cei din Israel – Care de Mine au uitat Și care s-au îndepărtat Din pricina idolilor – Atunci, chiar în inima lor.

Daniel 5:20

Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.

Levitic 11:16

Struț, bufniță, să nu mâncați. Nici pescărel să nu gustați, Și nici carnea coroiului, Sau carnea neamurilor lui;

Matei 13:15

Căci inima, și-a împietrit Acest popor. Au asurzit, Ochi-au închis, ca nu cumva, Văzând și auzind ceva, Să înțeleagă și-napoi, La Dumnezeu, să vină-apoi Pentru a fi tămăduiți.”

Marcu 3:5

Dar ei tăceau. Atunci, Iisus, Privindu-i mânios, a spus: „Întinde-ți mâna!” Omu-acel, A-ntins-o și-a ajuns la fel, Cu și cealaltă, de îndat’,

Ioan 12:40

„Sunt orbi, inima le-a-mpietrit, Ca ochii lor să nu mai vadă, Să nu-nțeleagă, să nu creadă, Să nu se-ntoarcă înapoi – La Domnul – să-i vindec apoi.”

Fapte 17:30

Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.

Fapte 3:17

Eu sunt convins că n-ați știut, Că tot ceea ce ați făcut, Ați săvârșit din neștiință; Precum tot fără cunoștință, Mai marii voștri au muncit.

Romani 1:28

Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.

Romani 11:25

„Nu vreau ca nu cumva să știți, Și, singuri, să vă socotiți Drept înțelepți; deci, fraților, Vă spun o taină, tuturor: O parte din Israeliți, Acum, se află împietriți; Iar împietrirea-i stăpânește Până atunci când se-mplinește Numărul dat Neamurilor – Deci până la intrarea lor.

Romani 11:7

Deci, ce urmează? Israel Nu a primit ce-a cătat el, În timp ce rămășița dar – Care aleasă e, prin har – A căpătat; ceilalți, să știți, Însă, că fost-au împietriți,

Romani 2:19

Tu, cel care te-ai arătat, Întotdeauna, măgulit, Căci orbii i-ai călăuzit, Că ești lumina, pe pământ, A celor cari, în beznă, sânt,

1 Corinteni 1:21

Întrucât, lumea nu putea, Cu-nțelepciunea ce-o avea – Pe Dumnezeul cerului, În toată-nțelepciunea Lui – Să Îl cunoască, Dumnezeu A hotărât că nu e greu Ca să aducă mântuire, La credincioși, printr-o vestire A nebuniei crucii. Iată,

1 Corinteni 2:8

Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.

2 Corinteni 3:14

Însă, acel întreg popor, La minte, s-a vădit greoi Și, până astăzi – pân’ la noi – Când se citește un fragment, Aflat în Vechiul Testament, Acea maramă, arătată, Rămâne tot neridicată, Pentru că ea, doar în Hristos, E-nlăturată, ne-ndoios.

2 Corinteni 4:4

A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.

Galateni 4:8

„Odinioară, nu-L știați Pe Dumnezeu și robi erați, La cei ce n-au fost dumnezei Și îi slujeați, astfel, pe ei.

Efeseni 2:1

„Voi, morți, cu toții, v-ați aflat, Prinși de greșeli și-al vost’ păcat,

Efeseni 2:12

Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.

Coloseni 1:21

Iată, pe voi cari, bunăoară, Străini erați, odinioară, Vrăjmași prin gândurile-acele, Prin ale voastre fapte rele, Acuma, El v-a împăcat, Cu Sine și, iertări, v-a dat,

1 Tesaloniceni 4:5

Și nu prin focul poftelor – Asemenea Neamurilor Cari nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Evrei 5:2

El poate fi-ngăduitor Cu cel care-i neștiutor – Sau cu cel care-i rătăcit – Pentru că și el a simțit, De-atâtea ori, o slăbiciune Cari, stăpânire, pe el, pune.

Evrei 9:7

În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.

Iacov 4:4

Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.

1 Petru 1:14

Niște copii cari ascultați. Târâți, să nu vă mai lăsați, În poftele ce le-ați avut, Pe vremea-n care n-ați știut.

1 Ioan 2:11

Vă scriu, ca să vă dau de știre, Cum că în beznă-i rătăcit Acela care s-a vădit Că l-a urât pe al său frate. Cărările îi sunt aflate În întuneric și nu știe Unde se duce, ce-o să fie, Fiindcă ochii i-au orbit În bezna ce l-a-nvăluit.