Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 4:16 - Biblia în versuri 2014

16 Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat cu ajutorul fiecărei încheieturi, își primește creșterea potrivit cu măsura lucrării fiecărei părți și, astfel, se consolidează pe sine în dragoste.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Acest Organism este unit cu El și funcționează în unitate prin acțiunea fiecărui element de legătură. Astfel se realizează creșterea și fortificarea lui în dragoste.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 de la care tot trupul se leagă și se îmbină prin orice încheietură, în funcție de lucrarea stabilită fiecărui membru în parte, și se realizează astfel creșterea trupului spre edificarea sa în iubire.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Din El, întregul trup, bine alcătuit şi legat prin încheieturile prin care este susţinut, creşte şi se zideşte în dragoste, făcându-şi fiecare în parte lucrarea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 4:16
28 Mawu Ofanana  

Vă spun că Eu sunt acea Viță, Iar voi sunteți câte-o mlădiță. De-aceea zic că, orișicine Are ca să rămână-n Mine – Și-n cine voi rămâne Eu – O să rodească mult, mereu; Căci, despărțiți, dacă sunteți, De Mine, roadă, nu faceți.


Căci iată că al vostru grup, Este asemeni unui trup. Iar orice trup, știți voi, că are, În el, mai multe mădulare. Toate sunt bine rânduite Și slujbe au, deosebite.


Ținând cont că-i o pâine – noi, Cei ce, de ea, parte, avem – Numai un singur trup suntem.


Acum, aflați dar, dragii mei, Cum că rămân aceste trei: Credința-ntâi, iar după ea, Nădejdea și cu dragostea. Dar cea mai mare, s-a vădit A fi iubirea, negreșit.”


„În ce privește – fraților – Lucrul jertfit idolilor, Nu sunteți voi, în neștiință, Căci vă știu, plini de cunoștință. Dar cunoștința, îngâmfare Aduce, pentru fiecare. Numai iubirea se vădește, Că-i singura care zidește.


Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine


Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.


În El dar, Tatăl Cel de Sus, Mai dinainte, ne-a chemat – Până când nu s-a-ntemeiat Această lume. Să știți voi, Că Tatăl ne-a ales, pe noi, Ca sfinți să fim și, socotiți, În fața Lui, neprihăniți. În dragostea ce ne-a purtat,


Să locuiască-n voi Hristos, Printr-o credință-adevărată, Cari e în inimi adunată, Având o temelie tare, Precum și-o rădăcină care Este, în dragoste, aflată; Și astfel să puteți, odată,


Al cărei slujitor, eu sânt, După măsura harului – Lucrare a puterii Lui – Care mi-a fost încredințat.


Spre-a sfinților desăvârșire, Pentru lucrarea de slujire Prin care trebuie zidit Al lui Hristos trup, împlinit


În adevăr crezând apoi – Și-n dragoste – să creștem noi, S-atingem Capul Cel de Sus, Adică pe Hristos Iisus.


Necontenit, mă rog apoi, Tatălui nostru, pentru voi, Ca dragostea să vă sporească Și cunoștința să vă crească,


Făr’ a se ține de Acel Cari este Cap, prin care-astfel, Întregul trup este hrănit Și este bine întărit, Fiind și bine închegat Precum și strâns unit legat, Prin tot felul de legături Și-apoi și prin încheieturi, Primindu-și creșterea, mereu, Cari dată e, de Dumnezeu.


Mă lupt ca-mbărbătați să fie, În inimi – ei – și să se ție Uniți în dragoste, să poată S-adune bogăția toată A plinătății de știință, Prin care vor avea putință Ca să cunoască fiecare, Apoi, această taină mare, A Dumnezeului de Sus – Adică, pe Hristos Iisus –


Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!


Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.


În dragostea ce-o arătați, Unii la alții – iubiți frați – Îl rog pe Dumnezeul meu, Să facă să sporiți mereu,


Noi trebuie ca, tot mereu, Să-I mulțumim lui Dumnezeu Pentru că, iată, am văzut Cum că credința va crescut Și-asemeni, dragostea frățească Ajuns-a, mult, să se sporească.


Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.


Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,


Iată că noi am cunoscut Și totodată, am crezut În dragostea lui Dumnezeu, Față de noi. Domnul, mereu, E dragoste; deci orșicine, Dacă în dragoste se ține, Să știe că, în Dumnezeu, O să rămână, tot mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa