Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 4:12 - Biblia în versuri 2014

12 Spre-a sfinților desăvârșire, Pentru lucrarea de slujire Prin care trebuie zidit Al lui Hristos trup, împlinit

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 ca să-i pregătească pe sfinți pentru lucrarea de slujire, pentru consolidarea trupului lui Cristos,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Ei au primit aceste daruri pentru ca astfel să poată echipa pe sfinți pentru activitățile lor de slujire – acestea contribuind împreună la „construirea” Organismului lui Cristos (care este Comunitatea Sa).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 ca să îi pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 4:12
45 Mawu Ofanana  

Eu, pentru tine, M-am rugat, Credința ce ai căpătat, Să nu se piardă, ci ‘napoi – Când vei veni la Domnu-apoi – Să poți ca să îi sprijinești, Pe frați și să îi întărești.”


Iuda, așa cum știți și voi, Era, în slujbă, ca și noi. Părtaș era, cu noi, la fel, Din al nost’ număr, fiind el.


Ales, pentru apostolie, Pe Iuda, să-l înlocuiască Și, slujba, să i-o împlinească.”


Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.


Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.


Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,


Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.


La fel și noi, cari mulți suntem, Acum, un singur trup, avem Și, în Hristos, ne regăsim, Căci al Său trup, îl împlinim. Deci, fiecare dintre noi Este un mădular apoi, În trupu-n care ne găsim, Și unul altuia-i slujim.


Acela care e chemat Pentru o slujbă, ne-ncetat, De acea slujbă să se țină. Cel care e chemat să vină, Învățătură ca să dea, De-nvățături se va ținea.


Așadar, voi să încercați, Neîncetat, ca să umblați, Doar după lucrurile care Dau pacea, cu îndestulare, Și care au să se vădească Precum că pot să ne zidească.


„Acum – la voi, referitor – Încredințat sunt, fraților, Că sunteți plini de bunătate, De cunoștință și dreptate, Încât, în stare, o să fiți Ca-n toate să vă sfătuiți.


De-aceea spun că, orișicine Va trebui, astfel, să facă, Încât aproapelui să-i placă Făcând, atunci, prin a lui fire, Posibilă a sa zidire.


Dacă, la voi, am să sosesc, Am, după-a mea încredințare, Deplină binecuvântare, De la Hristos. Acuma dar,


Voi sunteți trupul lui Hristos Și fiecare – ne-ndoios – Sunteți, în parte, mădulare, Pe cari Hristos, în trup, le are.


Și, fiecare dintre noi, Capătă-n Duh, o arătare Din cari, folos, un altul are.


Și tot așa, e și cu voi, Căci, ne-ncetat, râvniți apoi, Să căpătați daruri cerești. Voiți daruri duhovnicești, Și-i bine, pentru că-ncercați Ca din belșug, să căpătați, Aceste daruri. Dar, să știți, În urmă, să le folosiți, Spre al Bisericii folos, Ca ea să poată, ne-ndoios, A fi, prin ele, întărită Și sufletește-a fi zidită.


Fiindcă dacă, mă rog eu, În altă limbă, duhul meu Se va ruga, dar mintea mea, Fără de rod, va rămânea.


Deci, după câte am văzut, Vă-ntreb: ce este de făcut? Iată ce trebuie, dragi frați, Să faceți, când vă adunați: Dacă, cumva, unul din voi Are o-nvățătură-apoi, Un altul, poate, o cântare, Sau vorbe-n altă limbă are, Iar altul o descoperire, Ori altul are-o tălmăcire, Toate să se înfăptuiască, Pentru zidirea sufletească.


De multă vreme, însă, voi Vă-nchipuiți că încercăm, În față-vă, să ne-apărăm! Noi, în Hristos, vorbim mereu, În față stând, la Dumnezeu. Și toate-aceste lucruri – noi – Le-am spus, spre-a vă zidi, pe voi.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Într-adevăr, ne bucurăm, Necontenit, când observăm Precum că slabi ne-arătăm noi, În timp ce tari v-ați vădit voi, Și-aducem rugăciunea noastră, Pentru desăvârșirea voastră.


Atuncea, n-o să fie, oare, Încununată slujba Lui – Adică cea a Duhului – Cu slava cea nepieritoare?


„Deci, dacă slujba căpătată, După-ndurarea arătată Nouă, acuma, o avem, De oboseală, nu cădem.


Și-aceste lucruri vin, mereu, Doar de la bunul Dumnezeu, Cel care, prin Hristos – pe noi – Cu El ne-a împăcat apoi. Astfel, după ce ne-a iertat, Slujba-mpăcării, El ne-a dat.


Necontenit, noi căutăm Ca, nimănui, să nu îi dăm Prilej de poticniri, vreodată, Pentru a nu fi defăimată A noastră slujbă, mai apoi.


„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”


Și care este trupul Lui Și plinătatea Acelui Cari face după cum dorește Și tot, în toți, El împlinește.”


Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.


Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.


Este un singur trup vădit, Și-un singur Duh doar, negreșit, Precum și voi ați fost chemați La o nădejde doar, dragi frați.


În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.


Pe El, Îl propovăduim Și, sfat, oricui, îi dăruim, Căci vrem ca să îi învățăm, Pe toți, și să-i înfățișăm, În urmă – în Hristos Iisus – Desăvârșiți. Iată, v-am spus


Către Arhip – dragii mei frați – În acest fel, să cuvântați: „Ia seama, slujba dată ție, Din partea Domnului, să fie Bine-mplinită, negreșit, În tot ceea ce ai primit!”


Îi mulțumesc, încă o dată, Domnului nostru, Cel de Sus – Adică lui Hristos Iisus – Pentru că fost-am întărit – Căci am fost, vrednic, socotit De-ncredere – când m-a adus Și-apoi, în slujba Lui, m-a pus,


Doar Luca este-acum, cu mine. Pe Marcu, să-l aduci cu tine, Pentru că el – neîndoios – În slujbă-mi este de folos.


În toate lucrurile – eu – Te-ndemn ca, treaz, să fii, mereu. Fii răbdător în suferință Și să-mplinești, cu sârguință, Necontenit, acea lucrare Ce un evanghelist o are. În toate dar, te străduiește, Și slujba, bine-ți împlinește.


De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.


„Deci, să renunțe fiecare, La adevărurile care Hristos, al nostru, le-a avut, În vremurile de-nceput, Și să înaintăm apoi, Către desăvârșire, noi, Fără a fi nevoie dar, Să punem temelie iar, La pocăința, de acele Fapte ce, moarte, au fost ele, A crezului în Dumnezeu,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa