Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 3:19 - Biblia în versuri 2014

19 Astfel, o să ajungeți voi, Să înțelegeți, mai apoi, Dragostea cea nespus de mare, Pe care doar Hristos o are – Care întrece-n cunoștință Orișice formă de știință – Și-n urmă, o să vă vădiți Precum că plini aveți să fiți, De toată plinătatea care, Al nostru Dumnezeu o are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 și să cunoașteți dragostea lui Cristos, care întrece cunoașterea, ca să fiți umpluți de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 care depășește orice cunoaștere; și astfel să fiți umpluți (de ea) până la nivelul stabilit de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 și să cunoașteți iubirea infinită a lui Cristos ca să fiți plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos care întrece orice cunoaştere, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 3:19
24 Mawu Ofanana  

Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.


Atunci, încredințat eu sânt, Că urc pân’ la altarul care, Al nostru Dumnezeu îl are, Căci Dumnezeu mi-e bucurie Și totodată veselie. Cu harfa, am să-I cânt mereu, Doar laude, lui Dumnezeu!


Ferice celor însetați Și celor ce-s înfometați După neprihănire! Ei Au s-o primească. Apoi cei


Iar noi, cu toții, am primit, Din plinul Său, necontenit, Când a dat – tuturor – în dar, Din harul Său, har după har.


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


Și cine o să reușească – Pe noi – ca să ne despărțească De-a lui Hristos iubire, oare? Necazul, strâmtorarea mare, Sau poate că vreo prigonire, Ori foametea de peste fire, Sau lipsa straielor cumva, Primejdia, sau altceva, Ori sabia? Ce-aveți de zis?


De-asemenea, nici înălțimea, Și tot așa nici adâncimea, Precum și nici orice făptură – Nu va putea fi în măsură Să ne despartă – vă spun eu – De dragostea lui Dumnezeu, Aflată – după cum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.”


Pe toți ne strânge – ne-ndoios – Mereu, iubirea lui Hristos. În felul nostru, noi gândim Și, de aceea, socotim Că dacă Unul a murit Pentru toți ceilalți, negreșit, Și ceilalți au pierit apoi.


Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Și care este trupul Lui Și plinătatea Acelui Cari face după cum dorește Și tot, în toți, El împlinește.”


Ca să pricepeți, dragii mei – Cu sfinții toți – lărgimea ei Și, totodată, adâncimea, Lungimea și cu înălțimea.


Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.


Bărbaților, și voi să știți, Nevestele, să vă iubiți, Cum și Hristos adeverește Bisericii, că o iubește, Prin faptul că El, pentru ea, A știut, jertfă, să Se dea,


E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.


Astfel, pacea lui Dumnezeu – Care întrece, tot mereu, Orice pricepere – apoi, Are a vă păzi pe voi, Și inimile voastre – iată – Și gândurile, totodată, În Domnul nost’, Hristos Iisus. Atâta am avut, de spus.


Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –


Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa