Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 3:18 - Biblia în versuri 2014

18 Ca să pricepeți, dragii mei – Cu sfinții toți – lărgimea ei Și, totodată, adâncimea, Lungimea și cu înălțimea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 să puteți înțelege, împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, înălțimea și adâncimea

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 să puteți înțelege împreună cu toți sfinții (ce înseamnă) lărgimea, lungimea, înălțimea și adâncimea dragostei lui Cristos,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 să fiți în stare să înțelegeți împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea, înălțimea și profunzimea

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lăţimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 3:18
28 Mawu Ofanana  

Doamne, vino să afli tihnă, La locul Tău, pentru odihnă. Adă – cum ai găsit cu cale – Chivotul măreției Tale! Înveșmântați în mântuire, Fie-ai tăi preoți. Fericire, Să aibă prea iubiții Tăi, Și bucurii, pe-ale lor căi!


Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.


Scumpă Îi este Domnului, Moartea celor ce sunt ai Lui.


Cei cari sunt preoți prin menire, Se-mbrace în neprihănire, Iar credincioșii Tăi să vie Cu strigăte de bucurie!


Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.


Lucrările Tale, mereu, Te Laudă, o, Domnul meu, Iar credincioșii vor cânta Și Te vor binecuvânta!


Așa cum cerurile sânt Departe de acest pământ, Așa sunt gândurile Mele Și căile față ce cele Cari ale voastre se vădesc.


În valea-n acest fel formată În munții Mei, veți fugi voi, Căci până la Ațel, apoi, Are să se întindă ea. Ca-n vremile lui Ozia – Cel ce în Iuda a domnit, Când de cutremur ați fugit – La fel și-atunci fugi-veți voi. Se vor sfârși toate și-apoi, Are să vină Domnul meu, Cel care-mi este Dumnezeu. Atunci când are să sosească, Toți sfinții au să-L însoțească!


Nu este dragoste mai mare, Decât când cineva-i în stare, Ca viața – dar scump ce-l avea – Pentru prieteni, să și-o dea.


Întrucât ei n-au cunoscut, În tot ceea ce au făcut, Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare. Au căutat, cu osebire, Să-și facă o neprihănire A lor și-atunci, nu s-au supus Neprihănirii cari, de sus, Venit-a, de la Dumnezeu.


Tot sfinții vă trimit, și ei, Tot sănătate, dragii mei.


Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.”


La vremea potrivită-apoi, Planul acesta – să știți voi – Că Dumnezeu îl împlinește Și astfel, în Hristos, unește Pe toate cele care sânt În ceruri, cât și pe pământ.


De-aceea-n fața Domnului, Și eu, de când am auzit Că voi, credință, ați vădit În Domnul nost’, Hristos Iisus – Și-asemenea, când mi s-a spus De dragostea ce-o arătați Pentru cei sfinți, dragii mei frați –


Astfel, o să ajungeți voi, Să înțelegeți, mai apoi, Dragostea cea nespus de mare, Pe care doar Hristos o are – Care întrece-n cunoștință Orișice formă de știință – Și-n urmă, o să vă vădiți Precum că plini aveți să fiți, De toată plinătatea care, Al nostru Dumnezeu o are.


Despre credința voastră mare Și despre dragostea cu care, Pe sfinți, știți să-i înconjurați,


Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”


Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa