Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 3:16 - Biblia în versuri 2014

16 Ca să Îl rog, ca potrivit Cu harul Său nemărginit – Cu bogăția slavei Sale – Vouă, să vă arate-o cale, Prin care-apoi, să reușiți, Omul lăuntric, să-l zidiți, Prin Duhul Lui, ca, ne-ndoios,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 și mă rog ca, potrivit cu bogăția gloriei Sale, să fiți întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul lăuntric,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Pe El Îl rog ca prin Spiritul Său și în acord cu gloria Sa bogată, omul vostru interior să primească forța necesară consolidării lui;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 ca să vă dea puterea, după bogăția gloriei sale, de a fi întăriți prin Duhul lui în omul lăuntric,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 ca să vă dea darul, după bogăţia slavei Lui, de a fi întăriţi cu putere, prin Duhul Lui, în omul lăuntric,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 3:16
28 Mawu Ofanana  

Atunci, dacă-mpotriva mea, Ca să se lupte El ar vrea, Credeți că folosește oare Toată puterea ce o are?


În ziua-n care Te-am chemat, De-ndată Tu m-ai ascultat. Îmbărbătare am primit, Iar sufletul mi s-a-ntărit.


El e putere în popor, E Stâncă și izbăvitor Pentru cel ce a fost adus Și drept al Său uns a fost pus.


Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.


În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.


Acele vremuri, când sosesc, În Domnul am să-i întăresc Și vor umbla-n Numele Lui” – Zice Cuvântul Domnului.


Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”


Iudeu, este acela care, Pe dinăuntru, e Iudeu Și-și are inima, mereu, Tăiată împrejur – în el – În duh, nu-n slovă. Iar, astfel, Laudă-și ia acel Iudeu, Doar de la Domnul Dumnezeu, Căci nu din partea omului Își strânge el, lauda lui.”


Căci după omul interior, Mărturisesc dar, fraților, Că Legea de la Dumnezeu, Plăcută-mi este, tot mereu.


Vrând să-Și arate bogăția Și slava Lui și veșnicia Apoi, în niște vase care Făcute-s pentru îndurare – Mai dinainte pregătite – Și, pentru slava Lui, gătite? (În ceea ce mărturisesc, Să știți că, despre noi, vorbesc.)


„Vegheați! – acesta-i sfatul meu; Tari – în credință – fiți, mereu; Necontenit, oameni să fiți Și, ne-ncetat, să vă-ntăriți!


Dar El, atuncea, mi-a răspuns: „Destul îți este harul Meu. Iată, puterea Mea, mereu, În slăbiciune, e vădită Că a ajuns desăvârșită.” Deci, mult mai bucuros – mereu – Cu slăbiciuni, mă laud eu, Căci doar așa, puterea care, Domnul Iisus Hristos o are, Poate ca să rămână-n mine.


„De-aceea, fără îndoială, Noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă omul exterior Se trece-ncet, cel interior, Din zi în zi, se înnoiește Și, tot mai tare, se vădește.


Și să vă fie luminați Ochii și inima, dragi frați, Ca să priceapă fiecare, Nădejdea, din a Lui chemare, Și bogăția slavei Lui – A moștenirii Domnului, În toți cei sfinți. Vă dau de știre,


Răscumpărare-avem, în El, Prin al Său sânge, și iertate Sunt, ale noastre, mari păcate, Prin bogățiile pe care, Harul cel minunat le are,


Pentru ca astfel, fraților, Să se arate-n viitor – În vremuri care au să vie – Nemărginita bogăție A harului, pe care-l are, În bunătatea Lui cea mare, Pe care, în Hristos, apoi, A arătat-o, pentru noi.


Din cari își trage fiecare Familie, numele ce-și are, Chiar dacă sunt de pe pământ – Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Încolo, fraților, să știți, Ca-n Domnul, să vă întăriți Și scut, doresc eu, să vă fie, A Lui putere și tărie.


Pot totul, în Hristos, mereu, De care, întărit, sunt eu.


Pentru a voastră trebuință, El să arete-ngăduință Și să-ngrijească, precum știe, După nespusa-I bogăție, În slava Sa, în ceruri, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


Întotdeauna, întăriți, Cu-a Lui putere, voi să fiți – După a slavei Lui tărie – Gata fiind, cu bucurie, De-a face față-n încercare Și dovedind, mereu, răbdare – Sau o răbdare-ndelungată.


Și cărora, acum, a vrut, Ca să le facă cunoscut – Așa cum a găsit cu cale – Această taină-a slavei Sale Și necuprinsa bogăție, Ca Neamurile să o știe. Taina ascunsă, pentru lume, Iată ce spune-acum, anume: Iisus Hristos, aflat în voi, Nădejdea slavei de apoi.


Mă lupt ca-mbărbătați să fie, În inimi – ei – și să se ție Uniți în dragoste, să poată S-adune bogăția toată A plinătății de știință, Prin care vor avea putință Ca să cunoască fiecare, Apoi, această taină mare, A Dumnezeului de Sus – Adică, pe Hristos Iisus –


Cu mine-a fost doar Domnul meu Care m-a întărit mereu, Încât, am propovăduit, Ceea ce trebuia vestit, Iar Neamurile, am văzut, Precum că, partea, au avut Din plin dar – prin a mea vorbire – De astă propovăduire. Astfel, din gura leului, M-a izbăvit puterea Lui.


Puterea focului aprins; De sabie, ei au scăpat, De multe boli s-au vindecat, Viteji luptat-au în război Și au gonit vrăjmași-apoi.


Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa