Efeseni 2:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Deci starea voastră e schimbată, Căci nu-i străin nimeni, din voi, Și nici nu-i oaspete apoi, Ci cetățeni vă dovediți, Căci cu cei sfinți, vă socotiți Drept ca făcând parte, mereu, Din casele lui Dumnezeu,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Așadar, acum nu mai sunteți străini sau de alt neam, ci sunteți cetățeni împreună cu sfinții și membri ai Casei lui Dumnezeu,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Acum, voi nu mai sunteți nici străini și nici locuitori fără cetățenie; ci aparțineți (împreună cu ei) familiei lui Dumnezeu și aveți aceeași cetățenie ca a sfinților.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Așadar, voi nu mai sunteți străini și nici oaspeți, ci sunteți concetățeni ai sfinților și oameni de casă ai lui Dumnezeu,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁹ Prin urmare, nu mai sunteţi străini şi fără drepturi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu,

Efeseni 2:19 Mawu Ofanana

Matei 10:25

Ajunge ucenicului Să fie ca meșterul lui. La fel, ajunge robilor Să fie ca stăpânii lor. Când „Belzebul” este numit Stăpânul casei, negreșit, Cei care sunt în casa lui, Poartă pecetea numelui.

Galateni 6:10

Deci, cât are prilej, oricine Va trebui să facă bine, Dar mai ales – vă îndemn eu – Să faceți bine, tot mereu – Pe cât vă este cu putință – La frații voștri, de credință.

Efeseni 2:12

Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.

Efeseni 3:15

Din cari își trage fiecare Familie, numele ce-și are, Chiar dacă sunt de pe pământ – Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –

Efeseni 3:6

Prin ea se-arată, ne-ndoios, Că Neamurile moștenesc Cu noi, și că alcătuiesc Numai un singur trup apoi, Parte având, la fel ca noi, Pentru acea făgăduință Care se face prin credință, Așa precum fusese spus, În Domnul nost’, Hristos Iisus, Prin Evanghelia Celui Sfânt,

Filipeni 3:20

Însă, cetățenia noastră – Și totodată și a voastră – Aflată e, în ceruri, sus, De unde, pe Hristos Iisus, Îl așteptăm noi, fraților, Ca Domn și ca Mântuitor.

Evrei 11:13

Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.

Evrei 13:14

N-avem cetate stătătoare, Aici, ci una viitoare, Noi căutăm ca să găsim.

1 Petru 2:11

Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război.

1 Ioan 3:1

„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.