Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 2:15 - Biblia în versuri 2014

15 În trupul Lui – voiesc să știți – Că vrăjmășia dintre ei E-nlăturată, dragii mei; Legea poruncilor, și ea – Cu rânduiala ce-o avea – A fost înlăturată-apoi, Căci a dorit ca, din cei doi, Un singur om să poată face Și astfel, să aducă pace.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 desființând Legea poruncilor, cu regulile ei, pentru a crea din cei doi, în El, un singur om nou, făcând astfel pace,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Atunci, El a eliminat motivul incompatibilității dintre ei: legea (mozaică). Prin faptul că atât evreii cât și oamenii celorlalte popoare au acum aceeași natură nouă în Cristos, El a realizat astfel pacea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 legea poruncilor cu prescrierile ei, încât cei doi să fie un singur om nou, făcând pace,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 Legea poruncilor cu prescripţiile ei. El a făcut toate acestea ca din cei doi să facă în El Însuşi un singur om nou, făcând pace,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuși un singur om nou, făcând astfel pace,

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 2:15
21 Mawu Ofanana  

Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Dacă e cineva-n Hristos, Omul acela – ne-ndoios – Nu e cu lumea, pe măsură, Căci nouă este-a sa făptură. Tot ce e vechi s-a dus și-apoi, S-au făcut numai lucruri noi.


Căci toți cei cari se bizuiesc Pe fapta Legii, se vădesc Că-s sub blestem, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel care n-o să stăruiască, În toate, ca să împlinească Ceea ce-n cartea Legii scrie, Acela, blestemat, să fie!”


În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.


Căci, în Iisus Hristos – vă zic – Precum că nu-nseamnă nimic Tăierea împrejur făcută, Și nici tăierea nefăcută. Însemnătate – vă spun vouă – Are doar o făptură nouă.


Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.


Pace, prin El, ni s-a adus, Pace care-a făcut apoi, Una s-ajungă-a fi cei doi, Pentru că-n El, a fost surpat Zidul ce-n mijloc s-a aflat, Prin care fost-au despărțiți.


În El, cei doi sunt împăcați, Cu Dumnezeu, și-s așezați Doar într-un trup, pentru vecie, Iar astfel, orice vrăjmășie – Prin cruce – fost-a nimicită.


Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.


Căci Dumnezeu a șters, atunci, Zapisu-acela cu porunci, Cari împotriva noastră-a stat Și-n urmă, ne-a eliberat, Prin faptul că l-a pironit, Pe cruce, și l-a nimicit.


Dacă-mpreună cu Hristos, Voi ați murit, neîndoios, Față de ceea ce-a avut, Învățături, la început, Lumea, oare de ce, atunci, Vă mai supuneți la porunci – De parcă mai trăiți în lume – Cum sunt acestea, și anume:


Acuma, voi ați arătat, Că-n omul nou, v-ați îmbrăcat, Care, mereu, se înnoiește Și în cunoaștere sporește, În chipul Celui nevăzut, În care, el a fost făcut.


Aici, nu e deosebire: Nu-i Grec și nici Iudeu din fire, Nu mai sunt împrejur tăiați Și nu mai sunt nici netăiați, Nu mai e Schit și nici Barbar, Nici rob, nici slobod așadar, Ci doar Hristos este aici, Totul, în toți, în mari și mici.


A lui Hristos pace, cerească, În inimi, să vă stăpânească, Pentru că voi ați fost chemați La ea, ca, parte, să luați; De-aceea, voi, mereu, să știți, Ca recunoscători să fiți.


Nu după legea pământească, Ci după cea a vieții care, În veci, este nepieritoare.


Prin faptul că ni se spunea „Alt legământ voi încheia”, El numai a mărturisit Căci cel dintâi e învechit. Iar ceea ce e vechi, din fire, Este aproape de pieire – Îmbătrânind, neîncetat, De moarte, s-a apropiat.”


Dacă aici, jos, pe pământ, Aceste lucruri care sânt Doar niște chipuri ce-amintesc De cele care se găsesc În ceruri, fost-au curățate, Atuncea și cele aflate În ceruri, trebuiau să fie Aduse la o curăție, Prin jertfe care-s mai înalte Decât se-arată celelalte.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa