Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 2:14 - Biblia în versuri 2014

14 Pace, prin El, ni s-a adus, Pace care-a făcut apoi, Una s-ajungă-a fi cei doi, Pentru că-n El, a fost surpat Zidul ce-n mijloc s-a aflat, Prin care fost-au despărțiți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Căci El este pacea noastră, Cel Care i-a făcut pe amândoi una și, în trupul Său, a dărâmat zidul de la mijloc care-i despărțea, adică dușmănia,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 El este pacea noastră. A dărâmat zidul care despărțea pe evrei de celelalte națiuni și i-a adus la unitate, eliminând dușmănia când Și-a sacrificat corpul (pe cruce, pentru toți).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Căci el este pacea noastră, cel care a făcut din două una și a dărâmat zidul despărțitor, desființând în trupul său ura,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Fiindcă El este pacea noastră, Cel ce a făcut din două popoare unul singur şi a dărâmat zidul care le despărţea, desfiinţând în trupul Său duşmănia dintre ele,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 2:14
28 Mawu Ofanana  

Apoi Haman, grabnic, s-a dus, La împăratul și i-a spus: „Ascultă-mă, măria-ta! În toată-mpărăția ta, Printre popoare, risipit, Este un neam deosebit Cari ține doar legile lui Și nu pe-ale-mpăratului. Nu e un lucru potrivit Să lași să steie liniștit Acest popor. Dacă găsești


În vremile ce au să vie, El, pacea noastră, o să fie. Atunci când în a noastră țară, Asirianul vine iară Înaintând pân’ la palate, În contră-i fi-vor ridicate Opt căpetenii din cei cari, Peste popor sunt cei mai mari, Alături de șapte păstori.


Da, Templul Domnului, de El, Va fi zidit, căci este Cel Ce are să se-mpodobească, Purtând podoaba-mpărătească. Stăpân și preot o să fie Pe al lui scaun de domnie, Desăvârșită stând, apoi, Unirea dintre amândoi.”


Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!”


„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”


Mai am, însă, și alte oi; Nu sunt din staul – de la voi – Dar trebuie ca să Mă duc, Ca și pe ele să le-aduc. Vor asculta de glasul Meu Și astfel, fi-vor, tot mereu, O turmă doar, și un Păstor Adevărat, al oilor.


Și nu doar pentru neamu-acel, Ci pentru toți, urma ca El Să se jertfească, să-i adune Și, într-un trup, apoi a-i pune, Pe toți copiii Domnului, De pe fața pământului.


V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”


Privindu-i, Petru a vorbit: „Prin Lege, nu-i îngăduit Să se-nsoțească un Iudeu, Cu un alt neam. Dar, Dumnezeu Mi-a arătat, ca nu cumva, Să mai numesc, pe cineva, Că e spurcat, sau necurat.


Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.


„Dacă neprihăniți, suntem Noi, prin credință-acum, avem Pace, mereu, cu Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.


În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.


În trupul Lui – voiesc să știți – Că vrăjmășia dintre ei E-nlăturată, dragii mei; Legea poruncilor, și ea – Cu rânduiala ce-o avea – A fost înlăturată-apoi, Căci a dorit ca, din cei doi, Un singur om să poată face Și astfel, să aducă pace.


Prin El, a fost împărtășită Vestea de pace, pentru voi, Dar și pentru ceilalți apoi – Deci vouă, celor depărtați, Dar și celor apropiați.


Din cari își trage fiecare Familie, numele ce-și are, Chiar dacă sunt de pe pământ – Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –


Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.


Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.


Dacă-mpreună cu Hristos, Voi ați murit, neîndoios, Față de ceea ce-a avut, Învățături, la început, Lumea, oare de ce, atunci, Vă mai supuneți la porunci – De parcă mai trăiți în lume – Cum sunt acestea, și anume:


Aici, nu e deosebire: Nu-i Grec și nici Iudeu din fire, Nu mai sunt împrejur tăiați Și nu mai sunt nici netăiați, Nu mai e Schit și nici Barbar, Nici rob, nici slobod așadar, Ci doar Hristos este aici, Totul, în toți, în mari și mici.


A lui Hristos pace, cerească, În inimi, să vă stăpânească, Pentru că voi ați fost chemați La ea, ca, parte, să luați; De-aceea, voi, mereu, să știți, Ca recunoscători să fiți.


Iată dar, care-i gândul meu: Vreau ca al păcii Dumnezeu, Care, prin sângele vărsat Atuncea când a încheiat, Cu noi, un veșnic legământ, L-a scos afară din mormânt Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Acela care a fost pus Să fie marele Păstor Al turmei și al oilor –


Și, zeciuială, negreșit, Avram, apoi, i-a dăruit. După însemnătatea care Numele său, în el, o are, La început s-a arătat Un lucru clar: că „Împărat” El este „al neprihănirii” Peste întreg cuprinsul firii; A doua oară, se arată Că, „Împărat” e, totodată, Și „al Salemului”; astfel, E, „Împărat al păcii”, el.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa