Efeseni 1:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ În rugăciune, tot mereu, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Al Domnului Hristos Iisus – Pe Tatăl slavei – L-am rugat Ca să așeze, ne-ncetat, Duhul înțelepciuni-n voi Și al descoperiri-apoi, Prin cari să învățați, mereu, Cunoașterea lui Dumnezeu,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Prin intermediul lor, eu cer ca Dumnezeul Stăpânului nostru Isus Cristos – Cel care este Tatăl gloriei – să vă ofere un spirit al înțelepciunii și al revelației care să vă faciliteze cunoașterea Sa.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înțelepciunii și al descoperirii, ca să-l cunoașteți pe deplin,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁷ pentru ca Tatăl slavei, Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al revelaţiei, ca să-L cunoaşteţi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui

Efeseni 1:17 Mawu Ofanana

1 Cronici 29:11

Doamne, a Ta e măreția, Slava, puterea, veșnicia Și cu mărirea. Câte sânt În ceruri, sus, sau pe pământ, Doar ale Tale se vădesc. Pe Tine, Doamne, Te găsesc Drept un stăpân ce S-a-nălțat. O, Doamne, Tu Te-ai arătat Mai mare, decât orișicine. Domnia e, mereu, cu Tine!

Iov 42:5

„Urechea mea a auzit Câte de Tine s-au vorbit. Acuma însă, Te-am văzut!

Psalmi 24:10

„Cine e Cel, astfel, chemat? Cine este Acel pe care, Drept Împărat, slava Îl are?” – Domnul oștirilor e-Acel: Al slavei Împărat, e El! – (Oprire)

Psalmi 24:7

Porți veșnice vă ridicați Și capul sus să vi-l săltați, Să intre-al slavei Împărat!

Psalmi 29:3

Pe ape, vocea Lui răsună Și tunetele se adună Vorbind cu glasuri răspicate Prin bubuieli nenumărate. Domnul este Acela cari Șade mereu pe ape mari.

Exodul 28:3

Iată care-i menirea ta: Vei merge și vei căuta Oameni care destoinici sânt. Să faci, după al Meu cuvânt, Pentru că Eu le-am dăruit Un duh, prin care-au dobândit Pricepere, ca să lucreze. Ei au să îl înveșmânteze, Pe frate’ tău, Aron. Sfințit Are să fie, negreșit, Să poată să își împlinească, În urmă, slujba preoțească.

Proverbe 18:15

O inimă ce-i pricepută, La strâns știință, mult ajută. Urechea înțeleaptă stă, Mereu, atentă și-ascultă, Voind să caute știința Ca să-și sporească cunoștința.

Proverbe 2:5

Să înțelegi și să socoți Ce este frica Domnului, Și vei găsi știința Lui.

Isaia 11:2

Al Domnului Duh va veni Și-asupră-I se va odihni. Va fi un duh de-nțelepciune. Pricepere o să adune, Căci duh de sfat are să fie De cunoștință și tărie, De frică de Cel cari mereu E-adevăratul Dumnezeu.

Ieremia 2:11

Vreun neam, vreodată, s-a văzut Ca idolii ce i-a avut Să-i fi schimbat, măcar că ei N-au fost și nu sunt dumnezei? Poporul Meu, doar, și-a schimbat Slava și-n locu-i a luat Ceva ce-i nefolositor, Căci nu îi e de ajutor!

Ieremia 24:7

O inimă, ei vor avea Și să-nțeleagă, vor putea, Precum că Domnul sunt doar Eu. Astfel, vor fi poporul Meu, Iar Eu – atuncea – am să fiu Drept Dumnezeul lor Cel viu. Voi face să le meargă bine, Dacă se-ntorc, din nou, la Mine, Din toată inima și vor Să fie iar, al Meu popor.

Ieremia 31:34

Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”

Ieremia 9:24

Vreau să se laude doar cel Care înțelepciune are De-a Mă cunoaște și cel care Este încredințat că Eu Sunt Domnul, Cel care – mereu – Milă vădește și arată Numai o dreaptă judecată, Făcând dreptate pe pământ! Oameni-acești, pe plac, Îmi sânt!”

Daniel 10:1

Anul al treilea se vădea, De când în Persia ședea Măritul Cir, drept împărat. În timpu-acela i s-a dat, Acest cuvânt, lui Daniel. Și Beltșațar se cheamă el. Cuvântul care i s-a dat, Lui Daniel, e-adevărat Și despre o nenorocire, Face acest cuvânt vorbire. Iar Daniel a dovedit Luare-aminte, negreșit, Și să-nțeleagă, a putut Visul pe care l-a avut.

Daniel 5:11

Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.

Matei 11:25

Apoi, El a continuat: „Tată, în veci, fii lăudat, Că aste lucruri, le-ai ascuns De înțelepți; de nepătruns Sunt pentru cel ce-i iscusit. Tu, însă, le-ai descoperit

Matei 11:27

Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.

Matei 16:17

El i-a răspuns: „Te fericesc Pe tine, al lui Iona fiu, Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu Din cer, ți-a făcut cunoscut Lucrul acest. Nu l-ai știut Prin sângele și carnea ta; Cel care-ți poate arăta Lucrul acesta-I Tatăl Meu: Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.

Matei 20:33

„Doamne, vrem să vedem și noi!”, Răspunseră. Atunci, a-ntins,

Matei 6:13

Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”

Luca 12:12

Căci, de la Duhul Sfânt, primiți, În acel ceas, ce să vorbiți.

Luca 2:14

„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”

Luca 21:15

Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.

Ioan 14:17

Mângâietoru-acest, anume, E Duh de adevăr. De lume, Nu e primit, căci nevăzut Îi este și necunoscut. Îl veți cunoaște numai voi, Pentru că va rămâne-apoi, Ca El să vă călăuzească Și-n voi are să locuiască.

Ioan 14:26

Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.

Ioan 16:3

Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.

Ioan 17:3

Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,

Ioan 20:17

„Nu Mă mai ține”-a zis Iisus, „Pentru că, încă, nu M-am dus, În cer, la Tatăl. Te grăbește Și pe ai Mei frați, îi vestește, Că am să urc, la Tatăl Meu. La ceruri merg, la Dumnezeu, Cel care e și-al vostru Tată, Și Dumnezeu vi-e, totodată.”

Fapte 6:10

Dar truda lor era în van, Căci nu puteau ei a se pune, Cu-a lui Ștefan înțelepciune, Cu Duhul care-l însoțea Întotdeauna, când vorbea.

Fapte 7:2

Ștefan răspunse: „Fraților – Precum și voi, părinților – Vă rog ca să mă ascultați! Al Slavei Domn, cum știți, dragi frați, Lui Avraam S-a arătat – Mai înainte de-a fi stat El, în Haran – când locuia Încă-n Mesopotamia.

Romani 1:28

Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.

Romani 15:6

Căci, împreună – toți, apoi, O inimă și-o gură – voi Să Îl slăviți, neîncetat, Pe Cel cari, pe Hristos, L-a dat, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Tată al Domnului Iisus.

1 Corinteni 12:8

De pildă, despre-nțelepciune – Prin Duh – îi este dat a spune, Un anumit lucru, cuiva; Altul primește altceva: Va căpăta, poate, putință De a vorbi de cunoștință. Dar orice lucru, să știți bine, Că din același Duh, ne vine.

1 Corinteni 14:6

Într-adevăr – mă rog frumos – Ați fi avut voi, vreun folos, Dacă, la voi, aș fi venit Și-n alte limbi aș fi vorbit, Făr’ a aduce, prin vorbire, Apoi, nici o descoperire? Sau fără să vă dau putință, Să dobândiți, o cunoștință, Ori prorocii ca să aflați Și-nvățătură, să luați?

1 Corinteni 2:10

Dar aste lucruri – să știți voi – Descoperite-s pentru noi, De Dumnezeu, prin Duhul Sfânt Și astfel, cunoscute sânt. Căci numai Duhu-i Cel ce poate De a le cerceta pe toate, Chiar și pe cele-adânci pe care Ascunse, Dumnezeu le are.

1 Corinteni 2:8

Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.

2 Corinteni 12:1

„Nu-i bine ca să fii fălos, Căci lauda nu-i de folos. Dar vreau, acum – la rândul meu – Puțină laudă, și eu. Voi spune ce s-a petrecut, Ce viziune am avut Și ce anume-a socotit Că trebuie descoperit, Față de mine, Domnul meu.

Efeseni 1:3

Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.

Efeseni 3:5

Închisă doar, a fost ținută, Făr’ a se face cunoscută Copiilor oamenilor, În curgerea vremurilor Care-au trecut, în felu-n care Această taină-acum apare, Prin Duhul, dat doar sfinților Apostoli și prorocilor, Cari sunt ai lui Iisus Hristos.

Efeseni 4:13

Atuncea, când vom fi uniți Cu toții și desăvârșiți, Doar într-o singură credință Și-ntr-o deplină cunoștință A Fiului lui Dumnezeu; Atuncea numai – vă spun eu – Vom fi ajunși la acea stare – Deosebită – de om mare, La plinătate, în statură, După a lui Hristos măsură.

Filipeni 3:15

Vă-ndemn, pentru al vost’ folos, Pe voi – pe cei care doriți S-ajungeți dar, desăvârșiți – Ca ăst gând să vă-nsuflețească Și, tot mereu, să vă-nsoțească; Iar dacă are-a fi, cumva, De-altă părere, cineva, În vreo privință, Dumnezeu Are-a vă lumina, mereu, Și-o să vă dea, după dorință, Lumină, în orice privință.

2 Timotei 2:25

Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –

Titus 1:1

„Pavel, rob al lui Dumnezeu Și-apostol, în Hristos, mereu, Așa cum este potrivit Cu cei care s-au dovedit Că au credința arătată De Dumnezeu – credință dată Celor ce sunt aleși ai Lui Și au, a adevărului Știință, ce se potrivește Evlaviei, ce se dorește –

Iacov 2:1

„Vă rog, acum, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați, Căci eu mai am, ceva, de spus: Credința Domnului Iisus – Credința-n Domnul slavei – voi Să n-o țineți, cătând apoi, Numai la fața omului Și la îmbrăcămintea lui.

2 Petru 1:3

Puterea Lui, dumnezeiască, Putut-a să ne dăruiască Totul – în ceea ce privea Viața și-apoi, evlavia – Doar prin cunoașterea Celui Cari, prin puterea slavei Lui, La El, acuma, ne-a chemat

2 Petru 3:18

Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”

Revelația 7:12

Zicând: „Amin! Da, Lui, mereu, Lauda să Îi fie dată, Slava și cinstea, totodată, Înțelepciunea și tăria, Puterea și cu bogăția. Toate să I se dea, din plin, În vecii vecilor! Amin.”