Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 1:11 - Biblia în versuri 2014

11 Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 În El am fost aleși și moștenitori, fiind hotărâți mai dinainte după planul Celui Ce înfăptuiește toate lucrurile după sfatul voii Sale,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 În Cristos am fost aleși conform deciziei incluse în planul lui Dumnezeu. Tot ce face El este în acord cu scopul pe care Și l-a stabilit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 în care am fost chemați, am fost rânduiți de mai înainte după planul aceluia care lucrează toate după hotărârea voinței sale,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Dumnezeu a hotărât mai dinainte, conform planului Său – căci El înfăptuieşte totul după hotărârea voinţei Lui – să ne aleagă în El,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale,

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 1:11
40 Mawu Ofanana  

La Domnul – căci El le-a făcut – Putere e și-nțelepciune, Pricepere și sfat. De pune


Aceste lucruri, Dumnezeu Le face – după cum cred eu – Prin mare îndurarea Lui – De două, trei ori – omului,


La Dumnezeu. Căci Domnul știe Zilele omului cinstit, Iar moștenirea-i pe vecie Are să țină. Părăsit


Pot să vă dăruiesc, mereu – Căci toate de la mine vin, Unde găsite sunt, din plin – Pricepere, izbândă, sfat. Eu, pentru voi, le am de dat. Puterea, mie-mi aparține,


O, Doamne, al meu Dumnezeu, Pe Tine Te înalț, mereu! Numele Tău, neîncetat, De mine fi-va lăudat, Căci mari lucrări ai săvârșit. Planuri mărețe ai urzit Mai dinainte, și-ai vegheat Asupra lor, neîncetat, Înfăptuite ca să fie, La timp și cu credincioșie.


Domnul oștirii a lăsat Lucrul acesta minunat, Căci mare-i planul Domnului, Precum și-nțelepciunea Lui.”


Zicând mereu: „Să Se grăbească! Lucrarea să Și-o împlinească, Pentru ca să putem apoi, S-o știm și s-o vedem și noi! Să vină-odată hotărârea, Ca să-i vedem și împlinirea Pe care o să o dea Cel Cari Sfânt Îi e, lui Israel! Vrem dar, să o vedem și noi, Ca s-o cunoaștem mai apoi!”


Cine e cel care a stat, La sfatul Domnului, vreodat’, S-asculte vorba Domnului? Și cine, la cuvântul Lui, Urechile și le-a plecat? Cine l-a auzit, vreodat’?


La sfat Tu ești nespus de mare Și-n faptă Tu ești Cel mai tare. Ai Tăi ochi, ne-ncetat, veghează Cărările ce le urmează Al oamenilor fii, să poți Să-i răsplătești apoi pe toți, Doar după căile urmate Și după roadele-arătate.


Da, Templul Domnului, de El, Va fi zidit, căci este Cel Ce are să se-mpodobească, Purtând podoaba-mpărătească. Stăpân și preot o să fie Pe al lui scaun de domnie, Desăvârșită stând, apoi, Unirea dintre amândoi.”


Când Neamurile auziră, Aceste vorbe, preamăriră Cuvântul Domnului, căci El, A dat norodului acel, Prilej de mare bucurie; Iar toți cei rânduiți să vie, La viață, au crezut îndată, Cuvântul spus. Prin țara toată,


Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,


Pentru că v-am vestit, mereu, Întreg planul lui Dumnezeu.


Ne despărțim, acuma, noi, De-aceea-n mâna Domnului Precum și a Cuvântului Harului Său, vă las, cu bine, Căci El doar poate, pe oricine, Ca sufletește, să-l zidească Și poate să-l învrednicească, La moștenire, cu cei sfinți.


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


În acest fel, s-a împlinit Tot ce fusese pregătit, De mâna Ta, de al Tău sfat.


Într-adevăr: „cine-a știut, Sau cine oare-a cunoscut, Vreodată, gândul Domnului? Sau cine-a fost sfetnicul Lui?


Și dacă rang de fii avem, Atunci moștenitori suntem: Îl moștenim, pe Cel de Sus, Noi, împreună cu Iisus, Dacă-mpreună cu El știm, Cu-adevărat, să suferim, Ca să fim proslăviți apoi, Asemeni lui Hristos, și noi.


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


Pe cei pe cari i-a cunoscut, Mai dinainte i-a știut Și-a hotărât ca ei să vie Mai dinainte, ca să fie, Apoi, asemeni chipului Pe care-l are Fiul Lui, Ca între mai mulți frați, astfel, Să poată fi Cel dintâi, El.


Pe-acei care, mai dinainte I-a hotărât – luați aminte – Că El, pe dată, i-a chemat, Iar după ce i-a adunat, I-a socotit neprihăniți. Pe cei ce-s astfel socotiți – Pe care El i-a hărăzit – În urmă, i-a și proslăvit.


Cei doi copii nu se născură Și astfel, încă, nu făcură Bine sau rău – dar, ca, mereu, Ceea ce Domnul Dumnezeu Mai dinainte-a stabilit, Pe veci să fie neclintit, Prin care astfel s-a făcut Alegerea cari n-a cerut Fapte, căci ea – de bună seamă – Este a Celui care cheamă –


Însă, în cazul când s-ar spune Că moștenim numai prin Lege, Atunci, e lesne a-nțelege, Că a primi, nu-i cu putință – Nimica – prin făgăduință. Acum, Avram, fără-ndoială, Numai printr-o făgăduială, Ajuns-a de a moștenit Tot ceea ce a dobândit, De la al nostru Dumnezeu.


Fiindcă Duhu-acesta Sfânt Ne e arvună, pe pământ, A moștenirii viitoare, E prețul de răscumpărare, Al celor cari sunt câștigați De Dumnezeu și sunt luați Spre lauda și slava Lui.


Și să vă fie luminați Ochii și inima, dragi frați, Ca să priceapă fiecare, Nădejdea, din a Lui chemare, Și bogăția slavei Lui – A moștenirii Domnului, În toți cei sfinți. Vă dau de știre,


De la-nceput, când ne-a chemat Și ne-a ales, ne-a rânduit Ca, prin Hristos Cel răstignit, Noi să ajungem, înfiați, După plăcerea Lui – dragi frați –


Pe care, din belșug, apoi, Le-a revărsat El, peste noi; Aceste daruri minunate, Cari peste noi au fost turnate, Doar prin pricepere se-arată Și-nțelepciune, totodată.


Căci iată, a binevoit Ca să ne fi descoperit, Acuma, taina voii Sale, Așa cum a găsit cu cale, După un plan alcătuit În Sine însuși, negreșit.


După un plan veșnic, pe care, Acesta, în Hristos, îl are.


Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.


Este nevoie, totodată, Ca Tatălui să-I mulțumiți, Căci ați ajuns învredniciți Să aveți parte – fraților – De moștenirea sfinților, Care se află în lumină Și, peste voi, are să vină.


Ca unii care bine știți, Că o răsplată dobândiți, Din parte-I, căci, trecuți, apoi, La moștenire, sunteți voi. Să Îl slujiți, neîndoios, Pe-al nostru Domn, Iisus Hristos.


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


Astfel, odată socotiți, Prin harul Său, neprihăniți, Plini de nădejde suntem noi, Că moștenim viața de-apoi, Iar viața cea vremelnică Se-mbracă-n viață veșnică.


Din astă pricină dar, iată, Și Dumnezeu, când a vorbit – Spre-a fi mai tare întărit Cuvântul hotărârii Lui În mijlocul poporului Care va dobândi putința De-a moșteni făgăduința – Un jurământ a folosit, Cu care l-a pecetluit.


De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?


O moștenire sănătoasă, Curată și nestricăcioasă, Care nu poate, niciodată, A se-ofili, căci e păstrată, În ceruri, pentru voi, mereu.


Răul, să nu îl răsplătiți Cu rău; de-asemenea, vreau iară, Să nu răspundeți cu ocară Celor care, ocări, rostesc, Ci dimpotrivă, eu doresc Ca voi să binecuvântați, Căci la aceasta-ați fost chemați: Să moșteniți – vă e chemarea – Cu toții, binecuvântarea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa