Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 1:10 - Biblia în versuri 2014

10 La vremea potrivită-apoi, Planul acesta – să știți voi – Că Dumnezeu îl împlinește Și astfel, în Hristos, unește Pe toate cele care sânt În ceruri, cât și pe pământ.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 ca s-o ducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, pentru a-Și uni iarăși într-Unul, în Cristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Acest plan era prevăzut să se realizeze în Cristos la termenul stabilit. În El urma să se unească cerul cu pământul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: [și anume] să fie reunite toate cele din cer și cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos. În el,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 pentru a o aduce la desăvârşire la împlinirea vremurilor: să adune toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ, în El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Și uni iarăși într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 1:10
29 Mawu Ofanana  

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


În vremea ‘ceea, așadar, Cortul lui David îl salt iar. Spărturile i le cârpesc, Ruinele i le zidesc, Căci îl voi face – bunăoară – Precum era odinioară.


„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


Pământului neamuri vor sta În față-I. El le va sorta, Așa cum un păstor desparte, Din capre, oile. De-o parte,


El zis-a: „Timpu-i terminat! Vă pocăiți, ne-ntârziat, Că-mpărăția Domnului, Apropiată-i omului!”


Tot ceea ce s-a întâmplat, Ca pildă, ne-a fost nouă, dat. Totul s-a scris ca, pentru noi, Învățături să fie-apoi, Iar peste ele, a venit, Acum, al veacului sfârșit.


Dar vreau să știe fiecare, Cum că Hristos este Cel care E Capul, oricărui bărbat. Bărbatu-apoi, e așezat Să fie cap, pentru femei, Iar Dumnezeu dar, dragii mei, Întotdeauna, ne-ndoios, Este chiar Capul lui Hristos.


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


Totul, sub tălpi, I-a așezat Și, căpetenie, L-a dat De-asupra lucrurilor care, A Sa Biserică le are,


În trupul Lui – voiesc să știți – Că vrăjmășia dintre ei E-nlăturată, dragii mei; Legea poruncilor, și ea – Cu rânduiala ce-o avea – A fost înlăturată-apoi, Căci a dorit ca, din cei doi, Un singur om să poată face Și astfel, să aducă pace.


Din cari își trage fiecare Familie, numele ce-și are, Chiar dacă sunt de pe pământ – Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –


(Măcar de ați fi auzit, De faptul că am dobândit Acea isprăvnicie – eu – A harului lui Dumnezeu, Care-mi fusese arătată Și cari, față de voi, mi-e dată.


Prin El, tot ce s-a pomenit – Adică lucruri care sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Văzute, dar și nevăzute – Putut-au doar a fi făcute. Și scaunele de domnii, Și orișice dregătorii, Domniile de peste fire, Sau orișice dregătorie, Făcute-au fost toate, la fel: Prin El numai, și pentru El.


Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.


Aici, nu e deosebire: Nu-i Grec și nici Iudeu din fire, Nu mai sunt împrejur tăiați Și nu mai sunt nici netăiați, Nu mai e Schit și nici Barbar, Nici rob, nici slobod așadar, Ci doar Hristos este aici, Totul, în toți, în mari și mici.


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Pentru că Dumnezeu avea, În planul Său, ca să ne dea Ceva mai bun, iar fără noi, Să nu mai poată ei, apoi, S-ajungă singuri la-mplinire – Adică la desăvârșire.”


Acestea, doar s-au dovedit Porunci ce-s asemănătoare, Cu toate cele privitoare La multe feluri de mâncări, La sărbători și la spălări, Pân’ la o vreme anumită, Ce spre-ndreptare-i hărăzită.


Acesta fost-a cunoscut, ‘Nainte de-a se fi făcut Lumea, și fost-a arătat Acum, când s-a apropiat Sfârșitul vremii, pentru voi


Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa