Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 9:9 - Biblia în versuri 2014

9 Însă, la Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu, Întotdeauna e iertarea Și-asemenea și îndurarea. Căci împotrivă-I am greșit Atuncea când ne-am răzvrătit!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Dar Dumnezeul nostru – numit Iahve – are milă și iertare, deși împotriva Lui ne-am revoltat (prin neascultare)!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Dar la Domnul Dumnezeul nostru este îndurare și iertare, căci împotriva lui ne-am revoltat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 La Domnul Dumnezeul nostru sunt îndurări și iertări: căci ne‐am răzvrătit împotriva lui.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 9:9
28 Mawu Ofanana  

David, apoi – îngândurat – I-a zis, lui Gad: „Sunt strâmtorat! Și mie și poporului, Mai bine-n mâna Domnului O să ne fie – de cădem – Căci îndurări, la El avem; Și știu că o să fim iertați, Căci iarăși fi-vom ridicați. Știu că-ndurarea Lui, cea mare, E veșnică, fără hotare. Mai bine-n mâna Domnului, Decât în mâna omului!”


Ascultă rugile pe care Eu – și poporu-acesta mare – Spre Tine le vom îndrepta, Atunci când în ăst loc vom sta. Mereu dar, să găsești cu cale, Din locul locuinței Tale – Din cerul Tău – o Doamne Sfânt – Ca să privești către pământ, Spre locu-acesta de-nchinare. Ascultă și-apoi dă iertare La cei ce Te vor căuta, Venind aici, în fața Ta!


Însă, în bunătatea-Ți mare, Tu arătat-ai îndurare, Pentru că nu l-ai părăsit Și astfel nu l-au nimicit Vrăjmașii, căci ești iertător, Ești milostiv și-ndurător.


Însă la Tine e iertare, Ca să se teamă fiecare.


Israele, nădejdea toată Să-Ți fie-n Domnul așezată! Să ai, prin marea-I îndurare, Belșugul de răscumpărare!…


Doamne, a Ta e bunătatea, Căci numai Tu împarți dreptatea Și-l răsplătești pe fiecare, Așa cum, faptele, le are.


Însă Tu Doamne, văd prea bine, Ești milostiv și-ndurător Și îndelung ești răbdător. Bogat ești în credincioșie Și-n bunătate, pe vecie.


Că Tu ești gata de iertare, Ești bun și plin de îndurare Cu toți acei care Te cheamă.


Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”


„Toată-ndurarea Domnului Și-asemenea faptele Lui – Ce-au fost făcute pentru noi, Eu am să le vestesc apoi. Voi spune ce bun a fost El Cu casele lui Israel, Căci arătat-a îndurare Și dragoste nespus de mare.


„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.


Dar în pustie, s-a vădit Că Israel s-a răzvrătit Și-atuncea el a lepădat Poruncile ce le-am lăsat Ca oamenii să le-mplinească, Prin ele ca să viețuiască. Peste măsură, negreșit, Sabatele Mi-au pângărit. În felu-acesta, M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să Mă gândesc ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi, pe toți să-i nimicesc.


Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.


De-ai Tăi proroci, n-am ascultat Când au venit și-au cuvântat În al Tău Nume, celor cari Peste popor erau mai mari – Adică împăraților, Precum și căpitanilor Și-asemeni și celor pe care, Al nostru neam, părinți, îi are. N-am ascultat când – negreșit – Prorocii, nouă, ne-au vorbit.


Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați!


A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine! Da, nouă, împăraților, Mai marilor, părinților, Căci împotrivă-Ți, negreșit, Cu toții am păcătuit!


Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa