Daniel 9:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁶ După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr-un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ După cele șaizeci și două de perioade de timp, cel uns (ca rege) va fi distrus; și totuși, acest lucru nu îl va afecta. Armata unui conducător care va veni, va distruge orașul și sfântul local al sanctuarului lui. Sfârșitul va fi ca printr-un potop; iar războiul va dura până la sfârșit. Dezastrele (care vor fi atunci) sunt deja decise.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ După cele șaizeci și două de săptămâni va fi nimicit unsul și nu va mai fi. Cetatea și sanctuarul vor fi nimicite de poporul principelui care vine și sfârșitul lui va fi în potop. Iar până la sfârșit va fi un război al devastărilor hotărâte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁶ Și după cele șaizeci și două de săptămâni Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic: și poporul domnului care va veni va nimici cetatea și sfântul locaș și sfârșitul ei va fi cu un potop și până la sfârșit va fi război și o hotărâre de pustiiri.

Daniel 9:26 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:5

Omul acela a voit Ca mai întâi să ne slăbească Și-n urmă, să ne nimicească Din mijlocul lui Israel.

Psalmi 22:15

Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.

Isaia 28:2

Iată că de la Domnu-apare Un om puternic, un om tare. Ca o furtună o să vie. Va fi precum o vijelie, Ca și o rupere de nor, Ca și șuvoiul apelor. Cununa are s-o lovească Și la pământ o s-o trântească.

Isaia 28:22

Să nu-ndrăznească cineva, Batjocuri a rosti cumva, Să nu se strângă, bunăoară, Lațul care vă înconjoară. Căci iată că aflat-am eu, De la al oștii Dumnezeu, Că nimicirea-i pregătită, Iar țara nu va fi scutită.

Isaia 53:8

Prin apăsare-a fost luat, După ce fost-a judecat. Cine putea a crede, oare – În vremea Lui – că de sub soare, El a fost șters, fiind lovit, Pentru că a păcătuit Întregul meu popor? Astfel,

Isaia 8:7

De-aceea, peste-acest popor, Va fi trimis al apelor Șuvoi, din Râul Eufrat – Adică pe-acel împărat Cari în Asiria domnește. Peste popor, el năvălește Cu-ntreaga oaste ce o are Și cu puterea lui cea mare. El va ieși din albia În cari de obicei curgea Și pretutindenea, pe cale, Trece de malurile sale.

Ieremia 46:7

Dar cine-i cel ce se arată Venind asemeni Nilului Ce-și mână apa-n drumul lui?

Ieremia 51:42

Asupră-i, marea s-a-nălțat Și-n valuri el s-a înecat.

Daniel 11:10

Totuși, feciorii lui, apoi, Au să înceapă alt război. O oaste mare va avea, Care va fi asemenea Precum apele râului Ce au ieșit din matca lui. Oastea aceasta adunată, Precum o apă revărsată Are să fie. Astfel, ea Să-nainteze va putea. În contra lui o să se suie Și-l va împinge-n cetățuie

Daniel 11:17

Apoi, se va gândi să ia Întreaga lui împărăție. Astfel, la el are să vie, Cu gânduri ce vor să se-arate Precum că sunt gânduri curate. El, prefăcut, are să fie, Iar pe-a lui fiică, de soție O să i-o dăruie, cu gând, De-al pierde-apoi, cât mai curând; Dar orișicum el va umbla, Ăst lucru nu se va-ntâmpla. Și planul n-o să-i izbutească.

Daniel 11:22

Oștirea se va revărsa Ca și un râu în fața sa, Dar o să fie nimicită. O căpetenie – vădită A legământului – și ea, Atunci, cu oastea, va cădea.

Daniel 11:36

Cel care-i împărat va face, Atunci, numai precum îi place. Se va-nălța și – negreșit – Pe sine se va fi slăvit, Cu mult mai mult decât toți cei Care se cheamă dumnezei. Lucruri neauzite, el Are să spună despre Cel Ce-i Dumnezeul tuturor Și Domn al dumnezeilor. Atunci, el o să propășească, Până când o să se sfârșească Timpul menit pentru mânie, Căci împlinit are să fie Totul, precum s-a stabilit, Exact la timpul potrivit.

Daniel 9:27

Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”

Osea 1:9

„Numele care va fi pus Ăstui copil, vreau să se știe Că Lo-Ami, are să fie. (Numele dat de Dumnezeu Înseamnă „Nu-i poporul meu”.) Deci, acest nume, să-i puneți, Căci voi, popor, nu Îmi sunteți. Din astă pricină, nici Eu Nu sunt al vostru Dumnezeu.”

Amos 8:8

Nu o să fie, oare, iară, Cutremurată-ntreaga țară, Din pricina ăstor mișei, Iar toți locuitorii ei Nu vor jeli, fără-ncetare? N-o să se umfle țara, oare, Precum un râu, săltându-se Și-n urmă pogorându-se Asemeni apelor pe care Râul Egiptului le are?”

Amos 9:5

Iată că Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor Vine și-atinge-acest pământ Și-n jur, topite, toate sânt. Locuitorii se-ngrozesc Și plini de spaimă ei jelesc. Precum Nilul Egiptului, Saltă scoarța pământului. Ea se ridică – bunăoară – Și-apoi, de-ndată se pogoară.

Nahum 1:8

Dar niște valuri revărsate Vor năvăli peste cetate Și-n felu-acesta – negreșit – Ninive fi-va nimicit. Vrăjmașii Lui sunt nimiciți Și până-n beznă urmăriți.

Matei 22:2

„Împărăția cerului E-asemeni împăratului, Care o nuntă-a pregătit, Când fiul și-a căsătorit.

Matei 22:7

Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.

Matei 23:38

Toți v-ați opus. Casa, pustie, Iată, că vă va fi lăsată;

Matei 24:2

Iisus, atunci, i-a întrebat: „Vedeți aceste clădiri? Toate, Să știți că fi-vor dărâmate: Piatră pe piatră n-o să stea – Nimic nu va mai rămânea!”

Marcu 13:2

El zise, ucenicului: „Vezi măreția zidului? Să știi dar, că zidirea toată Are să fie dărâmată; Piatră pe piatră n-o să stea, Nimic nu va mai rămânea!”

Marcu 13:7

Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar, găsiți, Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite – Toate – vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți, nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.

Marcu 9:12

Iisus a zis: „E-adevărat, Că de Ilie, așezat, Va trebui – totul – să fie; Și tot așa Scriptura scrie, Că fi-va Fiul omului, Deposedat de slava Lui, Batjocorit și defăimat, De suferințe încercat.

Luca 21:24

Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.

Luca 21:6

„Curând, o vreme o să vie, În care nu o să rămâie Piatră pe piatră, așezată Aici, fără a fi surpată.”

Luca 24:26

Din tot ce știți, din ce-ați văzut, Nu credeți că a trebuit, Hristosul să fi suferit Aceste lucruri, ca apoi, Să intre-n slava Sa-napoi?”

Luca 24:46

„Hristos, așa cum este scris, Trebuie-a pătimi” – le-a zis. „Trei zile, mort are să fie, Dar, în a treia, o să-nvie.

Ioan 14:30

N-am, multe, să vă mai vorbesc. Curând, am să vă părăsesc. Stăpânitorul lumii vine, Însă, nimic n-are, cu Mine;

2 Corinteni 5:21

Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Galateni 3:13

Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.”

1 Petru 2:21

Mai trebuie să știți, dragi frați, Că la aceast-ați fost chemați. Căci și Hristos a suferit, Doar pentru voi, când a venit În lume; iar în acest fel, Aveți o pildă, de la El, Ca suferind, să încercați, Pe-ale Lui urme, să călcați.

1 Petru 2:24

În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.

1 Petru 3:18

Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,