Daniel 9:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ Șaptezeci de ori câte șapte săptămâni au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a sigila vedenia și profeția și pentru a-L unge pe Sfântul Sfinților.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ S-a luat decizia conform căreia va trece un timp de șaptezeci de ori câte șapte perioade de timp până când poporul tău va putea reveni în orașul tău sfânt. Abia după acest timp se va termina nedreptatea, se va opri comiterea păcatelor, vina va fi achitată și va apărea dreptatea eternă. Până atunci, viziunea va fi sigilată; și profeția care vorbește despre dedicarea prin ungere cu ulei a Celui foarte sfânt (ca Rege), va aștepta să fie confirmată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte până la încetarea răzvrătirii și până la sfârșitul păcatului, până la ispășirea nelegiuirii și până la venirea dreptății veșnice, ca să fie sigilată viziunea și profetul să-l ungă pe sfântul sfinților.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁴ Șaptezeci de săptămâni s‐au hotărât asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte pentru oprirea fărădelegii și pentru sfârșirea păcatelor și pentru ispășirea nelegiuirii și pentru aducerea dreptății celei veșnice și pentru pecetluirea vedeniei și a prorocului și pentru ungerea Sfintei Sfintelor.

Daniel 9:24 Mawu Ofanana

2 Cronici 29:24

Preoți-apoi i-au junghiat, Iar al lor sânge l-au vărsat Lângă picioru-altarului. Păcatele poporului Șterse au fost, în acest fel, Căci pentru-ntregul Israel Acele jertfe s-au făcut, Cum împăratul a cerut. Erau jertfe ce se socot A fi drept ardere de tot, Precum și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire.

Psalmi 2:6

„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:

Psalmi 45:7

Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.

Isaia 42:4

Nu va slăbi lucrare Sa, Fiindcă nu Se va lăsa Până când fi-va-nscăunată Dreptatea pe pământ și, iată, Nădăjduiesc în legea Lui Ostroavele pământului.”

Isaia 51:6

Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați,

Isaia 51:8

Iată că orice muritor, De molie, va fi mâncat – Precum un strai vechi, aruncat – Iar carnea lui are să cadă, În urmă, viermilor, drept pradă. Însă a Mea neprihănire, Precum și a Mea mântuire, Din neam în neam se va întinde Și veșnicia va cuprinde.”

Isaia 56:1

„Așa vorbește Dumnezeu: „Păziți ce este drept mereu, Și faceți doar ce este bine; Căci a Mea mântuire vine Și-apoi neprihănirea Mea – Curând, curând – se va vedea, Pentru că peste firea toată, E gata a fi arătată.

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Plângerile 4:22

Ascultă dar tu, cea pe care, Sionul, drept fiică, o are: Nelegiuirea, săvârșită De tine, este ispășită. Domnul nu are să mai vie Să te trimeată în robie. Dar ție, însă – cea pe care Edomul, drept fiică, o are – Are să-ți fie pedepsită Nelegiuirea săvârșită, Iar ale tale mari păcate, Pe față au să fie date.”

Езекиел 28:12

Îmi zise: „Fiu al omului, Un cânt de jele, tu rostește Pentru cel cari, în Tir, domnește. Să-i spui celui cari, împărat, Este în Tir încoronat: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Înțelepciune ai vădit Și ai ajuns desăvârșit. În frumusețe, nimenea Nu-ți mai era asemenea.

Езекиел 4:5

Apoi, Eu am să socotesc Zilele care se vădesc A fi asemeni anilor Păcatelor ăstui popor. În număr aste zile deci, Vor fi trei sute nouăzeci. În acest timp, asupra ta, Păcatul lor îl vei purta.

Езекиел 4:6

După ce fi-vor isprăvite Acele zile rânduite, Iată dar ce te mai așteaptă: Te vei lungi pe coasta dreaptă Și patruzeci de zile ai – Culcat – în acest fel să stai, Pentru că e un timp în care, Nelegiuirile pe care Casa lui Iuda le-a făcut, Asupra ta vor fi șezut. Aceste zile vor fi deci, De toate, numai patruzeci. Ăst număr are să se-adune, Căci la un an, o zi voi pune.

Levitic 25:8

„Tu, șapte săptămâni, voiesc Apoi, să numeri. Trebuiesc – Aceste săptămâni luate – Numai din ani, de-a fi formate. De șapte ori s-adăugești Tot șapte ani, când socotești, Iar toate zilele-nsumate – Din șapte săptămâni formate Numai din ani – vă vor da vouă, În număr, patruzeci și nouă

Levitic 8:15

Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.

Zaharia 4:14

Atunci el iarăși a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Aceștia-s cei doi unși, cei care Aflați sunt – fără încetare – În fața Domnului Cel Sfânt, Care Stăpân e, pe pământ.”

Numeri 14:34

Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.

Matei 1:21

Un fiu, Maria o să nască – Iisus, are să Îl numească. El Își va mântui poporul, Căci El este Mântuitorul!”

Matei 11:13

Pân’ la Ioan, au prorocit Proroci, și Legea a vorbit.

Matei 4:5

Atunci, Satana L-a luat, Pe Templu, sus, L-a așezat – Pe streașină – și I-a vorbit:

Marcu 1:24

Cine e El – „Ce-avem cu Tine, De-a face, noi? Sau Tu voiești, Ca să ne pierzi? Știm cine ești! Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”

Luca 1:35

Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.

Luca 21:22

Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate

Ioan 1:41

Îndată, a plecat să-l cate, Pe frate’ său. Când l-a aflat, Cu bucurie, i-a strigat: „Noi, pe Mesia, L-am găsit!” („Hristos”, înseamnă tălmăcit.)

Ioan 3:34

Cel cari, de Domnul, e trimis, Spune ceea ce El I-a zis. Doar adevăr, are în gură, Căci Domnul nu-i dă, cu măsură, Din Duhul Sfânt. El Îl iubește

Fapte 3:14

Voi, însă, toți v-ați lepădat De Cel Sfânt și Neprihănit Și, în al Său loc, ați dorit Un ucigaș, ca să primiți.

Fapte 3:22

Moise, către părinții noștri, A zis: „Domnul, dintre ai voștri, Ridică un proroc, ca mine. Pe el dar – luați seama bine – Să-l ascultați, în tot ce spune.

Fapte 4:26

Iată că orice domnitor, Precum și-ai lumii împărați, Unitu-s-au și-s răsculați – Toți – împotriva Domnului Și împotriva Unsului – Al Unsului, Alesul Său.”

Romani 5:10

Dacă pe când pierduți eram Și drept vrăjmași ne socoteam, Cu Dumnezeu, ne-am împăcat Prin al Său Fiu, care Și-a dat Viața, drept jertfă, pentru noi, Cu-atât mai mult, să credeți voi, Acuma dar, dragii mei frați, Că dacă suntem împăcați Cu El, vom fi și mântuiți, Prin voia Lui – așa să știți!

1 Corinteni 1:30

Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,

Filipeni 3:9

Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus.

Coloseni 1:20

Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.

Coloseni 2:14

Căci Dumnezeu a șters, atunci, Zapisu-acela cu porunci, Cari împotriva noastră-a stat Și-n urmă, ne-a eliberat, Prin faptul că l-a pironit, Pe cruce, și l-a nimicit.

Evrei 10:14

O jertfă numai, a dat El, Și i-a făcut, în acest fel, Pe toți cei care sunt sfințiți, A fi, pe veci, desăvârșiți.

Evrei 2:17

De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.

Evrei 7:26

Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,

Evrei 9:26

Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.

2 Petru 1:1

„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.

1 Ioan 3:8

Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.

Revelația 14:6

Un alt înger, am observat Că, peste ceruri, a zburat, Cu Evanghelia cea cerească Și veșnică, să o vestească Locuitorilor ce sânt Pe fața-ntregului pământ, De orice neam aveau să fie, Limbă, norod, sau seminție.

Revelația 3:7

Scrie-i la îngerul pe care, În Filadelfia, îl are Biserica, în frunte pus: „Iată ce a avut de spus, Cel Sfânt și Cel Adevărat, Cel care ține, ne-ncetat, Cheia lui David, Cel ce-nchide Și nimeni nu poate deschide, Acela care a deschis Și nimenea n-a mai închis: