Daniel 9:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Pe când nu am sfârșit a spune, Încă, întreaga-mi rugăciune, Într-un zbor iute a venit Omul care-i Gavril numit. Pe-acesta, eu l-am cunoscut Din visul pe cari l-am avut Mai înainte. El a-ntins Mâna atunci, și m-a atins În clipa-n care se arată, Jertfa de seară a fi dată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care-l văzusem în vedenia dinainte, a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ În timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul” Gabriel – pe care îl văzusem în viziunea anterioară – a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în momentul când (în mod normal, în templu) se oferea sacrificiul de seară.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ când eu încă mai vorbeam în rugăciune, omul Gabriél pe care-l văzusem în viziunea de la început a zburat și m-a atins cu aripa cam la timpul ofrandei de seară.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ da, pe când încă vorbeam în rugăciune, bărbatul Gavril, pe care‐l văzusem în vedenie mai înainte, zburând iute, s‐a atins de mine cam pe la ceasul jertfei de seară.

Daniel 9:21 Mawu Ofanana

1 Regi 18:29

În acest fel, au aiurat Până aproape s-a lăsat Al înserării văl, afară, La vremea jertfelor de seară, Dar nici până la acel ceas Nu se-auzise nici un glas Și nici un semn nu s-a văzut Căci cerul tot rămase mut.

1 Regi 18:36

Ilie s-a apropiat Apoi, de-altaru-acela, iară, Și-n clipa când jertfa de seară Trebuia dată, a vorbit: „O Doamne, Tu cari Te-ai vădit Adevăratul Dumnezeu Pe care L-au avut, mereu, Avram, Isac și Israel, Lucrează azi, în așa fel, Ca să cunoască fiecare, Că Dumnezeul Cel pe care Îl avusese-acest popor, Ești Tu Doamne. Deci tuturor, Le-arată că Tu ești Cel Sfânt, Iar al Tău slujitor, eu sânt! Să știe că tot ce-au văzut, Prin a Ta voie, am făcut!

Psalmi 103:20

Voi, îngeri ai lui Dumnezeu, Să-L binecuvântați mereu, Căci împliniți porunca Lui Și-auziți glasul Domnului! Să-L binecuvântați, cum cere Faptul că sunteți în putere!

Psalmi 104:4

Din râuri, soli, Îți întocmești; Din flăcări, slujitori croiești.

Psalmi 141:2

Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!

Exodul 29:39

Un miel, în zori, va fi jertfit, Iar altul seara, negreșit.

Isaia 6:2

Deasupră-I, serafimi erau, Cari șase aripe aveau. Două aripi le-au folosit Când fața și-au acoperit. Cu alte două-și înveleau Picioarele, și foloseau Două aripi pentru zburat.

Езекиел 1:11

Aripile se dovedeau Cum că întinse-n sus erau, Astfel încât două din ele Se întindeau până la cele Care erau apropiate, Aflânduse-n vecinătate, Iar alte două-au folosit, Corpul, pentru a-și fi-nvelit.

Езекиел 1:14

Făpturile-au pornit apoi, Și-au alergat iar, înapoi. Când s-au întors, s-au dovedit, Iuți – ca un fulger – negreșit.

Езекиел 14:14

Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Doar al lor suflet, negreșit, Cei trei și l-ar fi mântuit Din acea țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.”

Daniel 10:10

Apoi, o mână s-a întins Asupra mea și m-a atins. În urmă, ea m-a ridicat Și pe-al meu loc m-a așezat, Unde rămasem tremurând, Pe mâini și pe genunchi șezând.

Daniel 10:16

Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!

Daniel 10:18

Atunci, cel care îmi părea Precum că chip de om avea, Brațul, din nou, și l-a întins Și m-a-ntărit, când m-a atins.

Daniel 8:16

Un glas de om, am auzit, Iar glasu-acela a venit Din mijlocul apei pe care Râul, chemat Ulai, o are. Puternic, glasul a strigat Și-n acest fel a cuvântat: „Gavrile, tălmăcește-ndată, Vedenia ce a fost dată!”

Daniel 8:18

Pe când vorbea, eu am picat, Jos, la pământ, și-am leșinat. El m-a atins însă, și-apoi M-a așezat iar, înapoi, În locu-n care am mai stat

Matei 27:46

În ceasu-al nouălea, acei, Care lângă Iisus erau – Soldați, sau cei care treceau Pe-acolo, doar din întâmplare – Îl auziră strigând tare, Parcă să-nfrunte-ai vremii ani: „O, Eli Lama Sabactani!” Cuvintele care s-au spus, Pe cruce, de către Iisus – În al durerilor ceas greu – Înseamnă: „Dumnezeul Meu, Oare, de ce M-ai părăsit?”

Luca 1:19

Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.

Luca 1:26

A șasea lună, când veni, Gavril, din ceruri, se porni – Trimis de Dumnezeu – să cate, În Galileea, în cetate – La Nazaret – o fată-anume: Maria era al ei nume.

Fapte 10:3

Cam pe la ceasu-al nouălea, Pe când Corneliu se găsea În rugăciune adâncit, În viziune, lămurit, Văzu îngerul Domnului Intrând în odăița lui.

Fapte 10:9

În ziua ce-a urmat, în zori, Pe când ceata de slujitori, De Iope, se apropia, Cam pe la ceasu-al șaselea, Petru, pe casă, s-a suit, Ca să se roage, liniștit.

Fapte 12:7

Temnița fost-a luminată, De-un înger. Petru s-a trezit, Când îngerul l-a înghiontit, În coaste, și a cuvântat: „Te scoală, iute!” De îndat’, A deschis ochii și-a văzut Că lanțurile i-au căzut.

Fapte 3:1

Era ceasul al nouălea, Vreme la care începea Lumea, la Templu, să se-adune, La ceasul pentru rugăciune. Dintre apostoli, doi urcau, Spre Templu-atuncea. Ei erau Ioan și Petru. Când sosiră,

Evrei 1:14

Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”

Evrei 1:7

Iar despre îngeri, a vorbit: „Din vânturi, îngeri, El Își face, Așa după cum Lui Îi place, Iar dintr-o flacără de foc, Își face slujitori, pe loc”;

Revelația 9:17

În viziune, am văzut Îndată, cum au apărut Și cai și călăreți, purtând Platoșe-aprinse, arătând Ca focul la asemănare, Părând iacint la-nfățișare, Sau chiar pucioasă. Cai-aveau Capete care semănau Cu cele ale leilor. Apoi, din gura cailor, Foc, fum, pucioasă se vedeau, Necontenit, cum izbucneau.