Daniel 9:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Pe când încă mai vorbeam eu, Pe când încă mă mai rugam Și încă îmi mărturiseam Păcatul meu, precum și cel Făcut de-ntregul Israel, Și înălțam cereri ce sânt Legate de muntele sfânt,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Astfel vorbeam, mă rugam recunoscând sincer păcatul meu și al poporului meu numit Israel; și îmi aduceam cererile înaintea Dumnezeului meu, numit Iahve, pledând pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Pe când eu încă mai vorbeam și mă rugam, mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israél, aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu;

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Și pe când vorbeam și mă rugam și‐mi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu,

Daniel 9:20 Mawu Ofanana

Esdra 10:1

Tocmai în vremea ‘ceea când – La Casa Domnului – plângând, Se afla Ezra-ngenuncheat Și Domnului I s-a rugat, În jurul său – cu mic, cu mare – Se strânse-o-ntreagă adunare De oameni ai lui Israel.

Neemia 1:6

Deschide-Ți ochii și privește Spre-acela care Îți vorbește. Pleacă-Ți urechea și ascultă Și-arată îndurare multă La rugăciunea înălțată De către al Tău rob, căci iată Că zi și noapte se jelește În față-Ți și mărturisește Păcatele copiilor Din al lui Israel popor, Făcute împotriva Ta. Doamne, Te rog a asculta Cuvântul rugăciunii mele, Căci noi făcut-am multe rele. Doamne, păcătuit-am eu Și casele tatălui meu.

Psalmi 145:18

Domnu-i mereu, de bună seamă, Lângă toți cei care Îl cheamă. Lângă cei care L-au chemat Din inimă, El S-a aflat.

Psalmi 32:5

Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)

Qohelet 7:20

Pe tot acest întins pământ, Oameni neprihăniți nu sânt, Cari binele să-l făptuiască Fără ca să păcătuiască.

Isaia 56:7

Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”

Isaia 58:9

Dacă vei face-n acest fel, Pe Domnul ai să-L chemi, iar El, De-ndată, „Iată-Mă!” va zice. De tine-atunci va fi ferice. Dacă alungi tot ce e rău Și orice jug din sânul tău, De nu spui vorbe de ocară, De te-nfrânezi să n-ajungi iară Cu degetu’, amenințând,

Isaia 6:5

Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”

Isaia 65:24

Le voi răspunde, de îndat’, ‘Nainte de-a Mă fi chemat Și-am să-i ascult, necontenit, ‘Nainte de a fi sfârșit Ceea ce vrut-au să Îmi spună!

Daniel 10:12

El zise-apoi: „De bună seamă, Tu, Daniele, să n-ai teamă! Rugile tale, înălțate De tine, fost-au ascultate, Încă din prima zi în care Ți-ai pus inima, cu răbdare, Să caute, să înțeleagă Și-nvățătură să culeagă, Să știi să te smerești mereu Față de al tău Dumnezeu. Cuvintele pe cari le-ai spus, Acum, la tine, m-au adus!

Daniel 10:2

„Atunci, eu am găsit cu cale, Trei săptămâni, să fiu în jale.

Daniel 11:45

Va-ntinde corturile lui – Corturi ale palatului – Pe locurile care sânt Chiar între muntele cel sfânt Și prea slăvit, și între mare. Apoi, în locu-acela are Să se arate-al său sfârșit. Nimeni nu se va fi găsit Ca să îi fie-alăturea, Pentru ca ajutor să-i dea.”

Daniel 9:16

Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.

Zaharia 8:3

Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”

Fapte 4:31

Iisus.” După ce s-au rugat, Puternic s-a cutremurat Locul în care au șezut Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut. De-aceea, fără de sfială, Vestiră, plini de îndrăzneală Și de curaj, la toți, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.

Romani 3:23

Căci toți, precum e a lor fire, Ajuns-au de-au păcătuit Și-n felu-acesta, s-a vădit Cum că lipsiți au fost, mereu, De slava de la Dumnezeu.

Iacov 3:2

În multe feluri, toți greșim; Un lucru, trebuie să știm: Dacă un om nu a greșit, În vorbă, e desăvârșit, Putând să țină-n mâna lui, Mereu, frâiele trupului.

Revelația 21:10

Apoi, în Duhul, m-a răpit Și, pe un munte, m-a suit. De-acolo, el mi-a arătat, Cum, din înalturi, s-a lăsat Cetatea sfântă, minunată, Care-i Ierusalim chemată. Ea, de la Dumnezeu, venea,

Revelația 21:2

Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.