Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 9:17 - Biblia în versuri 2014

17 Doamne, al nostru Dumnezeu, Ascultă ruga ce-ți fac eu: Pentru iubirea Ta cerească, Fă Doamne ca să strălucească Lumina Feței Tale iară, La fel ca și odinioară, Peste Locașul sfânt vădit Că astăzi este părăsit!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Acum, deci, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea slujitorului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Dumnezeul nostru, ascultă acum rugăciunea sclavului Tău și cererile lui. De dragul Tău, Doamne, fă să lumineze fața Ta peste localul sanctuarului Tău care este devastat!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului tău și cererile lui și luminează-ți fața asupra sanctuarului tău cel devastat, de dragul tău, Doamne!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea robului tău și cererile sale și pentru Domnul, fă să lucească fața ta asupra locașului său sfințit care este pustiit.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 9:17
20 Mawu Ofanana  

Dar totuși, Doamne, seama ia, La astă rugăciune-a mea. Ascultă dar, strigătul meu


Deschide-Ți ochii și privește Spre-acela care Îți vorbește. Pleacă-Ți urechea și ascultă Și-arată îndurare multă La rugăciunea înălțată De către al Tău rob, căci iată Că zi și noapte se jelește În față-Ți și mărturisește Păcatele copiilor Din al lui Israel popor, Făcute împotriva Ta. Doamne, Te rog a asculta Cuvântul rugăciunii mele, Căci noi făcut-am multe rele. Doamne, păcătuit-am eu Și casele tatălui meu.


Fă să lucească a Ta Față Peste a robului Tău viață Și-nvață-mă, pe a mea cale, Orânduirea Legii Tale!


Mulți spun: „Cine o să ne-arate, Vreodată, fericirea?” Eu Atâta zic: „Fă să răsară, O Doamne, peste noi, mereu, Lumina Feței Tale, iară!”


Domnul, cu milă, ne vegheze Și să ne binecuvânteze! Lumina feței Lui, apoi, Să lumineze peste noi,


Ca să se facă cunoscută Cărarea Lui și-a fi știută În lume – peste-ntreaga fire – Neprețuita-I mântuire!


Te-ndreaptă, spre acest loc care E pustiit, fără curmare! A pustiit al nost’ vrăjmaș, Totul, în sfântul Tău locaș.


Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!


Doamne, mereu să iei aminte, La ruga noastră cea fierbinte: Doamne, ridică-ne și-apoi Să lumineze peste noi Lumina de pa a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor, O, Doamne al oștirilor.


Doamne, ridică-ne și-apoi, Să lumineze peste noi Lumina de pe a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor!


O, Doamne al oștirilor, Cât încă, va mai ține oare, Mânia Ta, nespus de mare, Cu toate că, neîncetat, Poporul, rugi, Ți-a înălțat?


Doamne, mereu să iei aminte La ruga noastră cea fierbinte: Doamne, ridică-ne și-apoi Să lumineze peste noi Lumina de pa a Ta față, Căci iarăși vom fi plini de viață Și va scăpa al Tău popor, O, Doamne al oștirilor.


Din dragoste, față de Mine, Vreau să lucrez Eu, pentru tine! Cum s-ar putea ca al Meu Nume, Hulit a fi de către lume? Nu am să las ca slava Mea Să fie dată altuia.


Iar Tu, Doamne, m-ai ascultat. Nu-Ți astupa, o, Domnul meu, Urechea, ci seamă, mereu, Să iei Tu dar, la al meu chin De care sufletul mi-e plin.”


E doar pentru că acel munte Ce este al Sionului E pustiit. Pe creasta lui, Numai șacali hălăduiesc, Căci ei, doar, îl mai locuiesc.


Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Nu zăbovi! Lucrează bine, Din dragoste doar, pentru Tine! Căci al Tău Nume e chemat Peste cetate, ne-ncetat, Și peste-al Tău popor, mereu!”


Până acuma, n-ați cerut, Căci voi, pe Mine, M-ați avut, Aici; dar cereți, ca să fie, Astfel, a voastră bucurie, Deplină, când o să primiți, În al Meu Nume, ce doriți.”


Iată căci ceea ce, mereu, Făgăduit-a Dumnezeu, Făgăduințele acele – Oricât de multe ar fi ele – În El sunt „da”, necontenit. Astfel, și „Aminul” rostit, De noi, prin El, e spus, mereu, Spre a-L slăvi, pe Dumnezeu.


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa