Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 9:15 - Biblia în versuri 2014

15 Acum, Tu care ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ai scos al Tău popor Din mâna Egiptenilor Prin brațul Tău puternic, tare, Și Ți-ai făcut un Nume mare, Așa cum astăzi e știut Și-n tot pământul cunoscut, Află că am păcătuit Și făr’delegi, am săvârșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care Ți-ai scos poporul din țara Egiptului cu mână tare și Care Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi…, noi am păcătuit și am fost răi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, recunosc că noi am păcătuit și că am fost răi. Tu ești cel care Ți-ai scos poporul de pe teritoriul Egiptului cu forța brațului Tău; și Ți-ai făcut un nume care este cunoscut și astăzi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Acum, Doamne Dumnezeul nostru, tu care l-ai scos pe poporul tău din țara Egiptului cu mână tare și ți-ai făcut un nume, cum este astăzi: noi am păcătuit, noi ne-am răzvrătit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi: noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și acum, Doamne Dumnezeul nostru care ai scos poporul tău din țara Egiptului cu mână tare și ți‐ai făcut un nume, ca în ziua aceasta, noi am păcătuit, am lucrat nelegiuit.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 9:15
30 Mawu Ofanana  

Pentru că – iată – Israel E moștenirea Ta. Pe el, Din al Egiptului ținut, L-ai scos și liber l-ai făcut, Căci în Egipt el s-a aflat Ca-ntr-un cuptor din fier lucrat. Față de el, fără-ncetare, Arată-Ți a Ta îndurare!


Rele-a făcut al Meu popor, De când Egiptu-a părăsit Și până azi, necontenit. De-aceea, Eu m-am mâniat!”


Și dacă în a lui robie, Poporul Tău are să știe, În sine, să pogoare-apoi, Și să se-ntoarcă înapoi La Tine-n ceasu-acela greu, Cerându-Ți sprijinul mereu, Spunându-Ți: „Am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit!”,


Doamne, acei ce-au făcut rău, Sunt oameni, din poporul Tău, Pe care l-ai răscumpărat, Atuncea când ai arătat Puterea Ta, nespus de mare, Aflată-n brațul Tău cel tare.


Deschide-Ți ochii și privește Spre-acela care Îți vorbește. Pleacă-Ți urechea și ascultă Și-arată îndurare multă La rugăciunea înălțată De către al Tău rob, căci iată Că zi și noapte se jelește În față-Ți și mărturisește Păcatele copiilor Din al lui Israel popor, Făcute împotriva Ta. Doamne, Te rog a asculta Cuvântul rugăciunii mele, Căci noi făcut-am multe rele. Doamne, păcătuit-am eu Și casele tatălui meu.


Minuni și semne-ai săvârșit, În contra Faraonului, Precum și a poporului Pe care el îl stăpânea Și-a țării pe care-o avea, Căci i-ai știut pe fiecare, Cu cât de multă îngâmfare – Față de-ai noștri – s-au purtat, Când în Egipt ei s-au aflat. Prin tot ceea cei ai făcut Atunci, ei, slava, Ți-au văzut. Și astăzi ea este văzută Și tuturor li-e cunoscută.


Din pricina Numelui Lui, Domnul a dat, poporului, Izbândă și l-a ajutat, Puterea, când Și-a arătat.


Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când


Ceea ce fac acuma, ție, Un semn pe mână, să îți fie, Precum și-un semn de amintire, Cari fi-va sub a ta privire. Căci prin puterea mâinii Lui, Domnul, din al Egiptului Ținut, ne-a scos pe toți, afară, Și liberi, El ne-a făcut, iară.”


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


Pe al Egiptului pământ, Toți ști-vor că Eu Domnul sânt, Căci Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie arătată, Să o cunoască lumea toată.”


„De ce să faci așa un rău” – Pe Domnul, Dumnezeul său, Moise, atunci, L-a întrebat – „Poporului ce l-ai scăpat Din al Egiptului ținut Și pe cari liber l-ai făcut? De ce să lași, acum, să vie, Peste popor, a Ta mânie?


Domnul, lui Moise i-a vorbit: „Iată că timpul a sosit Și vei vedea ce am să-i fac, Lui Faraon, după-al Meu plac: O mână tare-o să-l silească, Din țară, ca să izgonească Poporul. Da! Va fi silit Să-l lase, căci Eu am vorbit!”


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Însă-n picioare te-am lăsat Să stai – deși n-ai ascultat – Doar ca să vezi ce tare-s Eu Și pentru ca Numele Meu, Pe tot pământu-a fi vestit!


În locul spinului, frumos Se va-nălța un chiparos Și-n locul mărăcinelui Va crește tufa mirtului. Lucrul acest va fi mereu, O slavă pentru Dumnezeu. Va fi un semn nepieritor, În calea veșniciilor.”


Minunile ce le-ai făcut, Nicicând nu s-au mai fost văzut. De ele, nu a auzit Nimeni să se fi povestit, Căci în afara Ta, vreodată, N-a fost vreun dumnezeu să poată A face lucruri de-acest fel, Pentru cei cari se-ncred în el, Așa precum Tu ai făcut, Pentru cei care Te-au crezut.


Doamne, ne recunoaștem, iată, A noastră răutate, toată, Și relele ce le-au făcut Aceia care ne-au născut, Căci împotrivă-Ți – negreșit – Cu toții am păcătuit.


Doi martori am adus și-am scris, În fața lor, un mic zapis, Pe care l-am pecetluit, După ce-ntâi am cântărit – În cumpănă – argintul dat.


„Păcătuit-am, Doamne, noi, Căci îndărătnici ne-am vădit! De-aceea, Tu ne-ai pedepsit! Iertare, nu am căpătat!”


Dar el, acum, s-a dovedit Precum că este răzvrătit În contra legii Mele date Și a poruncilor lăsate; El s-a făcut mai vinovat, Decât cei care s-au aflat În jur, căci a nesocotit Legile ce le-am rânduit Și tot mereu a încălcat Poruncile ce le-am lăsat.


Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.


Fiul i-a zis: „Sunt vinovat! Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Și împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic. Al tău fiu, să mă chem, nu-s vrednic!”


În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”


Iată că El ne-a izbăvit, Iar moartea nu ne-a mai lovit; Și-avem nădejde că, de-acum, Încă un timp, pe-al vieții drum, De noi, are să se-ngrijească Și are să ne izbăvească.


Să-ți amintești, neîncetat, Că și tu, rob, ai fost aflat În al Egiptului ținut, Dar Domnul, liber, te-a făcut. Cu braț întins și mână tare, Din a Egiptului strâmtoare, Te-a scos afară, ți-a dat tihnă. Păzește-I ziua de odihnă Întotdeauna, negreșit, Așa precum a poruncit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa