Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 9:14 - Biblia în versuri 2014

14 De-aceea, Domnul S-a-ngrijit Să ne ajungă, negreșit, Nenorocirea arătată – Așa precum a spus, odată – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Se-arată drept a fi mereu, În tot ceea ce a făcut Și face. Dar noi nu am vrut Să ascultăm de glasul Lui, Deși suntem ai Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Astfel, Iahve a avut grijă să aducă acest dezastru peste noi; pentru că El este corect în tot ce a făcut, dar noi nu am ascultat ce ne spunea vocea Sa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Domnul a vegheat asupra răului și l-a adus asupra noastră, căci drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate lucrările sale pe care le-a făcut, deși noi nu am ascultat de glasul lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 De aceea, și Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 De aceea Domnul a vegheat asupra răului și l‐a adus peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate faptele sale pe care le‐a făcut, și noi n‐am ascultat de glasul său.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 9:14
16 Mawu Ofanana  

Când aste vorbe-au auzit, Cu toți, îndată, s-au smerit Și-n acest fel, au cuvântat: „Domnul e drept, cu-adevărat!”


O Doamne, Tu ești drept, mereu. Tu ești al nostru Dumnezeu. O rămășiță, suntem noi, Venită-n țară, înapoi. Noi, cei care am fost robiți, Suntem – prin Tine – izbăviți. ‘Naintea Ta suntem aflați Asemeni unor vinovați. De-aceea, nici nu putem sta Acuma, înaintea Ta.”


În tot ce ni s-a întâmplat, Tu ai fost drept și credincios, Iar noi răi fost-am, ne-ndoios.


Lucrarea Lui – precum se știe – Dreptate-i și credincioșie. Poruncile de El lăsate, Cu toate sunt adevărate,


Domnul e drept și-ndurător, E milostiv și iertător.


Plin de dreptate, ne-ncetat, Doamne, mereu, Te-ai arătat, Iar judecățile rostite De Tine, sunt neprihănite.


Mă izbăvește, Domnul meu, De sângele pe care eu, Pe a mea cale, l-am vărsat. Atuncea fi-vei lăudat, Necontenit, de limba-mi care Vesti-va îndurarea-Ți mare.


Grabnic, măritul Faraon Chemă pe Moise și Aron Și-n felu-acesta, le-a vorbit: „Iată că am păcătuit. Acuma văd, cu întristare, Că Dumnezeu dreptate are. Noi, vinovați, suntem: și eu, Precum și tot poporul meu.


„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc


Așa după cum am vegheat, Asupra lor – când i-am tăiat Sau când i-am smuls ori i-am lovit, I-am dărâmat și nimicit – La fel și-acum, când îi sădesc, Am să-i veghez și-am să-i zidesc. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!”


Asemeni sunt ca și acei Care stau pază, pe ogor. Înconjurat de ceata lor Ierusalimul s-a vădit, Pentru că el s-a răzvrătit În contra Mea” – Domnul a zis.


Asupra lor, ochi-Mi voi ține Și le voi face rău, nu bine. Cei cari din Iuda au plecat Și în Egipt s-au așezat Nu vor scăpa nepedepsiți. Ei au să fie nimiciți: O să-i mănânce sabia, Cu ciuma și cu foametea.


Iată, ai lui asupritori Se-arată-a fi biruitori Și toți vrăjmașii lui, vădiți, Acum ajuns-au mulțumiți, Pentru că Domnul l-a smerit Fiindcă a păcătuit. Copiii i-au ajuns să-i fie, De-asupritori, duși în robie.


Pentru că nu ți-ai amintit De vremile ce le-ai trăit În tinerețe și-ai cătat, Mereu, doar de M-ai ațâțat Prin ceea ce ai săvârșit, Iată, voi face – negreșit – Să cadă peste capul tău, Purtarea ta – tot acest rău – Ca tu să nu mai îndrăznești, Nelegiuiri să săvârșești.


După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.


Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa