Daniel 9:12 - Biblia în versuri 2014

¹² În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² El Și-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o nenorocire așa de mare, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² El Și-a respectat astfel cuvântul pe care-l pronunțase împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau. Iahve a adus peste noi un dezastru atât de mare, încât ce i s-a întâmplat Ierusalimului, nu s-a mai întâmplat nicăieri sub cer.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² El a făcut să se împlinească cuvintele pe care le-a spus împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri, care ne-au judecat, aducând asupra noastră răul cel mare, care nu a fost făcut sub toate cerurile așa cum a fost făcut în Ierusalím.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și a împlinit cuvintele sale pe care le‐a vorbit împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care ne‐au judecat, aducând asupra noastră un rău mare, încât nu s‐a întâmplat sub toate cerurile cum s‐a întâmplat asupra Ierusalimului.

Daniel 9:12 Mawu Ofanana

1 Regi 3:9

Un lucru numai, îmi doresc: Ajută-mă să dobândesc O inimă mai pricepută, Prin care poate fi făcută O judecată, în popor, În pricinile tuturor. O inimă, vrea robul Tău, Ca astfel, binele, de rău, Să poată să-l deosebească Și-al Tău popor, să-l cârmuiască!”

2 Regi 22:16

Așa vorbește Dumnezeu: „Asupra oamenilor lui, Precum și-asupra locului Acestuia, să știți dar voi, Că voi trimete mai apoi, Nenorocirile prezise, Așa după cum au fost scrise În cartea pe cari a primit-o – Carte pe care a citit-o – Cel care este-nscăunat În Iuda, ca și împărat.

Iov 12:17

El, poate să îi înrobească Pe sfetnici; face tulburare În mințile acelea care Slujesc judecătorilor.

Psalmi 148:11

Popoarele, cu împărați, Cu voievozi, cu dregători Și cu ai lor judecători, Să-L laude pe Dumnezeu!

Psalmi 2:10

Cu-nțelepciune vă purtați, De-acuma, împăraților! Învățătură adunați Și voi, judecătorilor!

Proverbe 8:16

În a lui mână cârma ține Cel care-i mare dregător Sau cel care-i judecător.

Isaia 43:28

De-aceea, toți aceia cari S-au dovedit a fi mai mari Peste locașul Meu cel sfânt, Drept pângăriți socot că sânt. Pe Iacov, Eu M-am mâniat Și-apoi pierzării l-am lăsat. Pradă batjocurii, la fel, Eu l-am lăsat pe Israel.”

Isaia 44:26

Însă, în fața tuturor, Cuvântul spus de robul Meu, Eu îl voi întări, mereu, Căci ne-ncetat am să-mplinesc Toate câte le prorocesc Acei pe care i-am trimis. Despre Ierusalim, am zis: „Are să fie locuit!” De-asemenea, Eu am vorbit Despre cetățile pe care Iuda-n al său hotar le are: „Ruinele vor fi zidite Și iarăși fi-vor locuite.”

Ieremia 30:7

Vai! Ziua ‘ceea este mare. Cu altă zi, seamăn, mai are? Lovit e Iacov, în obraz, De vremea ‘ceea de necaz. Dar Iacov fi-va izbăvit, Din vremea ‘ceea, negreșit.

Ieremia 32:23

Poporul stăpânire-a pus Pe țara-n care l-ai adus, Dar nimenea n-a ascultat Poruncile ce le-ai lăsat. Legea pe care-ai dăruit-o, Nimenea nu a mai păzit-o. Atuncea, după cum ai zis, Nenorociri Tu ai trimis!

Ieremia 39:16

„Iată, acuma ești trimis La Etiopianul care, Ebed-Melec, drept nume, are. În față-i când ai să sosești, În felu-acesta să-i vorbești: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Iată că Eu Voi împlini cuvântul Meu. Aduce-voi peste cetate, Acele lucruri arătate De multă vreme. O să vie Nenorociri și-ți e dat ție Ca să le vezi cum se-mplinesc.

Ieremia 44:23

Tocmai pentru tămâia care Arsă a fost, de fiecare, Pentru că ați păcătuit Și pentru că nu ați voit S-ascultați glasul Domnului Și să vegheați la legea Lui Și la poruncile lăsate Vouă pentru a fi urmate, Să știți că a venit, apoi, Nenorocirea peste voi, Așa cum bine voi puteți, În astă zi, ca să vedeți.”

Plângerile 1:12

„Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!

Plângerile 2:13

„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?

Plângerile 2:17

Domnu-a făcut ce hotărâse Și-a împlinit vorbele zise Mai dinainte. Negreșit, Fără de milă-a nimicit. El te-a făcut, prilej să fii Pentru vrăjmași, de bucurii! Iată, puterea celor care Te asupreau fără-ncetare, De Domnul fost-a înălțată Și-asupra ta e așezată!

Plângerile 4:6

Căci vina fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are, Mai mare e, decât e cea Pe cari Sodoma o avea Și care fost-a nimicită De pe pământ, într-o clipită, Fără ca să fi pus – cumva – Mâna, asupră-i, cineva.

Езекиел 13:6

Vedeniile lor, se știe Că sunt doar înșelătorie, Iar prorociile rostite, A fi minciuni sunt dovedite. „Așa vorbește Domnul” zic, Măcar că El n-a spus nimic. O vorbă, Domnul nu le-a zis, Pentru că El nu i-a trimis. Prin vorbele ce le rostesc Acești proroci, cari prorocesc, Nădejdi deșarte nasc în cei Care ascultă ce spun ei, Căci cred că fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost rostite.

Езекиел 5:9

Din pricină că am văzut Ce urâciuni mari ai făcut, Îți fac ce n-am făcut vreodată Și nu voi face niciodată.

Daniel 12:1

„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.

Ioel 2:2

O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.

Amos 3:2

„Dintre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, pe voi Eu v-am ales. Pentru că astfel v-am cules Și pentru că Eu am văzut Ce multe rele ați făcut, Am să vă pedepsesc acum.

Zaharia 1:6

Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”

Zaharia 1:8

„Noapte era, când m-am uitat Și iată că am observat Un călăreț. Un cal avea Și-acela roșu se vădea. Omul și calul său s-au dus Sub un umbrar, între mirți pus. În urma lor, alți cai veneau: Albi, murgi și roșii se vădeau.

Zaharia 7:12

Ca diamantul și-au făcut Inima lor, căci nu au vrut S-asculte Legea Domnului Și nici cuvintele Celui Cari Domn al oștii S-a vădit Și prin al Său Duh, le-a rostit, Prin toți prorocii cei pe care Ia tot trimis, fără-ncetare. Din astă pricină, apoi, Domnul oștirilor, pe voi, Ajuns-a de S-a mâniat.

Matei 24:21

Iată, vă spun adevărat, Că încercarea ce-o să vie, Atât de mare o să fie, Precum n-a mai fost niciodată, De când e lumea-ntemeiată.

Matei 5:18

Căci Eu, adevărat vă zic, Că nu se va știrbi nimic Din Lege, cât se va vedea Cer și pământ, pentru că ea, Slovă cu slovă, se-mplinește.

Marcu 13:19

Atuncea, o să bântuiască Un greu necaz – atât de mare – Cum n-a mai fost, nicicând, sub soare, De când e lumea-ntemeiată, Și cum nu va mai fi vreodată.

Luca 21:22

Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate

Romani 15:8

„Hristos fusese, fraților, Într-adevăr, un slujitor Pentru tăierea împrejur, Spre-a dovedi, celor din jur, Credincioșia Domnului Și-a întări cuvântul Lui – Adică ce-a făgăduit Părinților, necontenit –