Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 8:27 - Biblia în versuri 2014

27 Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m-am ridicat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din cauza vedeniei și n-o înțelegeam.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Eu, Daniel, am fost extenuat și bolnav câteva zile. Apoi m-am ridicat și am fost preocupat cu treburile regelui. Eram surprins din cauza acelei viziunii pe care nu o putea înțelege nimeni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Eu, Daniél, am rămas ca [leșinat] și bolnav timp de multe zile; apoi m-am ridicat și mi-am îndeplinit misiunea față de rege. Dar am rămas uimit de viziune, deși nu știa nimeni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și eu, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile împăratului. Și eram uimit de vedenie și nu era cine s‐o priceapă.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 8:27
12 Mawu Ofanana  

Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!


Rămas-am singur, după care, Vedenia aceasta mare, Eu am avut-o. M-au lăsat Puterile și mi-am schimbat Culoarea-ndată. Mi-am simțit Și fața cum mi s-a sluțit, Căci orice vlagă mi-am pierdut, Când aste lucruri le-am văzut.


Atuncea, Daniel – numit Și Beltșațar – a stat uimit O clipă, și s-a arătat Că-n gânduri este tulburat. În urmă, Nebucadențar Îi zise astfel: „Beltșațar, Să nu te tulbure ce-am zis Și nici tâlcul din al meu vis!” După aceea, Beltșațar I-a spus lui Nebucadențar: „Vai, împărate, domnul meu, Visul acesta, îl vreau eu Pentru cei care se vădesc Vrăjmași ai tăi! Apoi doresc Ca tâlcuirea lui să fie A celor ce-ți sunt dușmani ție!


Aflat-am despre tine – iată – Că ai un duh, precum vădeau Doar dumnezeii sfinți că au. Pricepere ai căpătat; Lumini, în tine-ai adunat Și-o-nțelepciune dovedită Că este nemaipomenită.


În locu-acesta s-au sfârșit Vorbele ce le-am auzit. Eu, Daniel, m-am tulburat De gânduri și mi s-a schimbat Culoarea feței, negreșit. Dar tot ceea ce-am auzit. Cu mare grijă-am ascultat Și-n a mea inimă-am păstrat.


Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”


În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.


Eu l-am văzut cum a venit Și-n urmă cum s-a repezit Peste berbec, cari nu putea Ca împotrivă să îi stea. A frânt și coarnele pe care Le-avea berbecu-acela mare. Jos, la pământ, l-a aruncat Și în picioare l-a călcat, Căci pe berbece nu putea Să îl mai scape nimenea.


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Tânărul Samuel a stat, Apoi, până în zori, culcat. Când soarele de dimineață A răsărit pe-a lumii față, Ușile casei Domnului, El le-a deschis. Preotului Nu-i spuse ce s-a petrecut În templu-atunci, căci s-a temut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa