Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 8:2 - Biblia în versuri 2014

2 În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 În vedenia aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam. Am mai văzut în vedenie că eram pe malul râului Ulai.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 În ea am văzut că eram în capitala Susa, în provincia Elam; și stăteam pe malul râului Ulai.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Priveam în viziune și în timpul viziunii eu eram în fortăreața Súsa din provincia Elám. În timpul viziunii eram pe malul [râului] Ulái.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa, palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 8:2
24 Mawu Ofanana  

În ordine, au apărut: Elam, Asur, Arpacșad, Lud, Iar ultimul – deci, cel mai crud –


Când Amrafel împărățea În Șinear, Arioc ședea În țara Elasarului; Pe vremea împăratului Chedorlaomer, cari domnea Peste Elam, când stăpânea Tideal șezând ca împărat Peste Goiimu’ încoronat,


Istoria lui Neemia, Feciorul lui Hacalia. Povestea ce am scris-o eu, Începe în luna Chișleu. În anul douăzeci eram, Iar când la Susa mă aflam – În capitală – a venit


La Susa, centrul se găsea: De-acolo, el împărățea – Din capitală – așezat Pe al său jilț de împărat.


De-aceea când s-au auzit Poruncile ce s-au primit De la-mpărat, fiind luate Mai multe fete și-adunate La Susa, fost-a printre-acele, Adusă și Estera. Ele, În casa împăratului, Vegheate de famenul lui – Deci de Hagai – au fost lăsate.


Alergătorii au pornit Și peste tot ei au vestit Porunca, după rânduială. Ea s-a vestit și-n capitală – La Susa – de s-a îngrozit Cetatea, când a auzit Ce hotărâre s-a luat. În acest timp, netulburat, Ahașveroș stătea și bea Și cu Haman își petrecea.


Estera a răspuns îndată: „Apăsătorul nostru, iată, Este aici! Al meu dușman – Și-al neamului meu – e Haman!” Atunci, Haman s-a îngrozit,


Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.


În ziua ‘ceea, a aflat Ahașveroș, câți au ucis


La Susa, în a paișpea zi A luni-Adar, în zori de zi, Pe-ai lor vrăjmași au tăbărât Și trei sute au doborât, Dar nici acum – ca prima dată – Averea nu le-a fost prădată.


În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.


Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.


A trebuit să le vorbesc Și împăraților Zimrei, Elamului și Mediei.


Anul treizeci se dovedea A fi, și tocmai începea A cincea zi, din luna care, A patra e la numărare. Pe vremea ‘ceea, așadar, La apa râului Chebar, Eram, cu prinșii de război. Acolo s-a deschis apoi, Cerul și astfel am putut, Minunății, să fi văzut, Ce se vădeau lucruri cerești, Vedenii mari, dumnezeiești.


Elamu-acolo e aflat, Cu-a lui mulțime-nmormântat, Iar gropile Elamului În jur sunt, la mormântul lui. Toți au căzut, toți au pierit, Căci sabia i-a nimicit. Ajuns-au a fi doborâți. Ajuns-au a fi pogorâți Lângă cei cari sunt arătați Că împrejur nu sunt tăiați, În adâncimile pe care Fața pământului le are. Ei sunt cei care răspândeau Groaza în lume, când trăiau.


Când douăzeci și patru zile Din ale lunii întâi file Se scurseră, tocmai ședeam Pe malul râului. Eram Chiar lângă râul Hidechel (Sau Tigru, se mai cheamă el).


Eu, Daniel, m-am tulburat Cu duhul și înspăimântat Am fost, de ceea ce-am văzut În visul pe cari l-am avut.


Iată dar, ce-a spus Daniel: „În visul meu, eu am zărit Cum vânturile-au izbucnit. Sunt cele patru vânturi care, Furioase, au suflat pe mare. Aceste izbucniri de vânt, Toate-ale cerurilor sânt.


Trei ani făcut-a Belșațar, Pe tron, ca împărat, când iar, Eu – Daniel – am căpătat Un vis care n-a semănat Cu cel dintâi ce l-am avut În vremea de la început.


Atunci, ochii mi-am ridicat Și într-un râu eu am văzut Că un berbece a șezut. Berbecu-acela se vădea Precum că două coarne-avea. Înalte-au fost coarnele-acele, Însă când m-am uitat la ele – Așa după cum am văzut – Unul, mai mare, a crescut.


Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


În viziune, am văzut Îndată, cum au apărut Și cai și călăreți, purtând Platoșe-aprinse, arătând Ca focul la asemănare, Părând iacint la-nfățișare, Sau chiar pucioasă. Cai-aveau Capete care semănau Cu cele ale leilor. Apoi, din gura cailor, Foc, fum, pucioasă se vedeau, Necontenit, cum izbucneau.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa