Daniel 8:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Pe când vorbea, eu am picat, Jos, la pământ, și-am leșinat. El m-a atins însă, și-apoi M-a așezat iar, înapoi, În locu-n care am mai stat

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Când mi-a vorbit el, am căzut leșinat cu fața spre pământ. El m-a atins și m-a ridicat din nou pe picioare în locul unde eram.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ În timp ce el îmi vorbea, eu am adormit cu fața la pământ, dar el m-a atins și m-a făcut să stau în [picioare în locul] unde stăteam.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Pe când îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și pe când vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins și m‐a făcut să stau drept.

Daniel 8:18 Mawu Ofanana

Geneza 15:12

În zare, soarele-a apus. De-un somn adânc, a fost răpus Avram – apoi s-a-nspăimântat, În întuneric cufundat.

Iov 4:13

Eram, atuncea, adormit; Eram exact în clipa când, De-a nopții vise, al meu gând, Puternic, era frământat, Când omul este cufundat În somn adânc; eu am simțit

Езекиел 2:2

Când aste vorbe le-a rostit, În mine duhul a venit Și în picioare m-a săltat. În urmă, eu am ascultat Glasul care de sus venea, Al Celui care îmi vorbea.

Daniel 10:16

Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!

Daniel 10:18

Atunci, cel care îmi părea Precum că chip de om avea, Brațul, din nou, și l-a întins Și m-a-ntărit, când m-a atins.

Daniel 8:17

Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”

Daniel 8:27

Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.

Zaharia 4:1

Îngerul care mi-a vorbit S-a-ntors apoi, și m-a trezit Cum i se-ntâmplă omului Ce-i deșteptat din somnul lui.

Luca 22:45

Când termină, a revenit, La ucenici, dar i-a găsit Dormind – de întristări zdrobiți –

Luca 9:32

Petru și cei ce-L însoțeau, Din greu, cu somnul, se luptau. Însă, atunci, când s-au trezit Iar ochii li s-au limpezit, Văzură slava Domnului Și, pe cei doi, în jurul Lui.

Fapte 26:6

Că am fost dat în judecată, Pentru că am nădăjduit În ceea ce-a făgăduit, Părinților noști’, Dumnezeu;

Revelația 1:17

Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;