Daniel 8:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și m-am aruncat cu fața la pământ. El mi-a zis: «Înțelege, fiul omului, că vedenia este cu privire la vremea sfârșitului!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Când a venit lângă locul unde eram, m-am speriat și am căzut cu fața spre pământ. El mi-a zis: „Fiul omului, să știi că viziunea se referă la vremea sfârșitului!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ El a venit lângă [locul] unde stăteam; când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Înțelege, fiu al omului, că arătarea este pentru timpul sfârșitului!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului.

Daniel 8:17 Mawu Ofanana

Geneza 17:3

Avram, atunci, s-a prăbușit Cu fața la pământ, supus. Domnul, din cer, apoi, a spus:

Езекиел 1:28

Lumina ‘ceea se vădea Cum că era asemenea Cu-n curcubeu ce stă să iasă De după nori, în zi ploioasă. Așa e chipul cel pe care Doar slava Domnului îl are. Când astă slavă am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut Și-apoi un glas am auzit, Al Unuia care-a vorbit.

Езекиел 2:1

„Ascultă, fiu al omului” – Îmi zise-atuncea glasul Lui. „Ridică-te, căci Eu voiesc, Îndată, ca să îți vorbesc!”

Езекиел 44:4

M-a dus la poarta ce-i aflată În miazănoapte așezată, În fața casei Templului. Văzut-am slava Domnului Cum, a Lui Casă, a umplut. Jos, la pământ, eu am căzut

Езекиел 6:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Privește munții cei pe care Neamul lui Israel îi are. Acelor munți să le vorbești Și-n contra lor să prorocești.

Daniel 10:11

După aceea, glasu-acel Îmi zise astfel: „Daniel, Om prea iubit și scump, aminte Să iei dar, la aste cuvinte, Pe care eu ți le voi spune. Hai, pe picioare-acum, te pune, În locu-n care te găsești! Să stai acolo unde ești Și să asculți ce am de zis, Căci eu, la tine, sunt trimis!” După ce astfel mi-a vorbit, Eu în picioare-am reușit Să mă ridic, dar tremuram, Căci foarte-nspăimântat eram.

Daniel 10:16

Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!

Daniel 11:27

Cei doi – adică cei aflați Pe jilțurile de-mpărați – Doar rău să-și facă, vor căta. Chiar la o masă de vor sta Și împreună au să fie, Își vor vorbi cu viclenie. Însă nu au să izbutească Și astfel are să sosească Sfârșitul – cum e stabilit – Numai la timpul potrivit.

Daniel 11:40

Însă, la vremea de sfârșit, Cel care este împărat În miazăzi încoronat, Se va împunge-apoi, cu el. În urmă, împăratul cel Care se află așezat În miazănoapte-nscăunat, Ca o furtună o să vie, Asupra lui. El o să fie, De cai și care, întărit Ș, de corăbii însoțit. Va merge-asupra țării lui, Precum apele râului Ce se vor revărsa din matcă Și-n jurul lor, totul, îneacă.

Daniel 12:13

Tu pregătește-te de drum. Du-te să dobândești hodină, Până sfârșitul o să vină. Atunci iarăși, te vei sălta Șezând în moștenirea ta, La încheierea vremilor Și la sfârșitul zilelor.”

Daniel 12:4

Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”

Daniel 2:46

Când împăratu-a auzit Lucrul acest, s-a prăbușit Jos, la pământ, și s-a-nchinat Lui Daniel. Porunci a dat Să se aducă jertfe care Se vădeau jertfe de mâncare. Jertfele-acelea rânduite Sunt de miresme însoțite.

Daniel 7:16

Atuncea, m-am apropiat De unul care s-a aflat În acel loc și i-am cerut Să-mi lămurească ce-am văzut. El, de îndată, mi-a vorbit Și visul mi l-a tălmăcit:

Daniel 8:15

Pe când eu, Daniel, aveam Vedenia și căutam Să o pricep, am observat Că-n față mi s-a arătat, Ca din senin, cineva care, Om îmi părea, la-nfățișare.

Daniel 8:19

Și-n acest fel a cuvântat: „Am să-ți arăt ce va să fie În vremea ‘ceea de mânie, Căci viziunea – negreșit – Privește vremea de sfârșit.

Daniel 8:27

Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.

Daniel 9:23

Atuncea când te-ai așezat Și-ai început de te-ai rugat, Acest cuvânt a și ieșit, Iar eu, degrabă, am venit Să ți-l vestesc, căci te vădești Iubit și scump precum că ești. De-aceea, la aste cuvinte, Acuma, tu să iei aminte, Să înțelegi vedenia Și tâlcul ce se află-n ea!

Daniel 9:27

Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”

Habacuc 2:3

Căci vremea ei e stabilită Și astfel a ei împlinire, Curând se-arată peste fire. Ea nu are ca să mințească, Dar dacă o să zăbovească, Așteapt-o însă, cu răbdare, Căci negreșit ea va apare.

Matei 17:8

Văzându-L, pe Iisus, singur, Din ei, spaima s-a risipit.

Revelația 1:17

Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;

Revelația 22:8

Chiar eu – Ioan – am auzit Și am văzut ce s-a-ntâmplat. În urmă, eu m-am aruncat, Jos, la pământ, în fața lui, Să mă închin, îngerului.