Daniel 8:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini vedenia despre jertfa continuă, despre fărădelegea care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a armatei?».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Atunci am auzit un sfânt vorbind; și un alt sfânt îl întreba pe cel care vorbea: „În cât timp se va întâmpla ce am văzut în viziunea despre sacrificiul continuu, despre nedreptatea care a adus dezastrul, despre călcarea cu picioarele a sfântului local al sanctuarului și despre distrugerea armatei?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Am auzit un sfânt vorbind; și un alt sfânt îi spunea celui care vorbea: „Până când va fi viziunea despre jertfa perpetuă și despre nelegiuirea devastatoare pentru a da ceea ce este sfânt și oștirea să fie călcate în picioare?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Am auzit pe un sfânt vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare?

Daniel 8:13 Mawu Ofanana

Psalmi 74:10

Dar până când îngăduiești Doamne, batjocuri să primești, Pentru-al Tău Nume? Până când Dușmanii vor avea de gând, Numele să-Ți batjocorească Și-apoi să Îl nesocotească?

Psalmi 74:9

Semnele noastre, nu putem – Acuma – să le mai vedem Și iată că nici un proroc Nu se mai află-n acest loc. Nu mai e nimeni cari să știe, Până când, totul va să ție…

Psalmi 79:5

Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?

Isaia 28:18

Deci, chiar dacă voi ați avut Un legământ ce l-ați făcut Cu moartea și – fără-ndoială – Ați avut și o învoială Cu locuința morților, Vă spun, spre știrea tuturor, Că ele n-au să dăinuiască. Atunci când o să năvălească Urgia apei peste voi, Striviți veți fi de ea apoi.

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Isaia 63:18

Iată, poporul Tău cel sfânt, În țară, pe al lui pământ, Puțină vreme-a stăpânit. Vrăjmașii, însă, au venit Și în picioare au călcat Locașul Tău cel sfânt, ‘nălțat De către-al Tău popor, în țară.

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.

Ieremia 12:10

Păstorii vin, în număr mare, Și-Mi pustiesc via pe care Eu am sădit-o. Au călcat Ogorul Meu cel minunat – Cel care Îmi era plăcut – Și-ntr-un pustiu l-au prefăcut.

Daniel 11:31

O oaste, va trimite el, Spurcând Locașul sfânt astfel Și cetățuia, totodată. Va face, jertfa necurmată Să înceteze și va pune A pustiirii urâciune, În loc. O să se folosească De lingușiri, s-ademenească Pe cei cari, împotrivă, sânt, Căci rupt-au legământul sfânt.

Daniel 12:11

De când n-o să mai fie dată Jertfa ce este necurmată, De când se-așează peste fire A urâciunii pustiire, Pe-al timpului răboj, trecute Mai sunt o mie două sute Și nouăzeci de zile. Iată,

Daniel 12:8

Am auzit vorba rostită, Însă n-am înțeles nimic. Aatunci am îndrăznit să zic: „Care-i sfârșitul, domnul meu, Al ăstor lucruri, te-ntreb eu?”

Daniel 4:10

În patul meu, când m-am aflat, Un copac mare am văzut, În mijloc de pământ crescut. Acel copac ce l-am zărit, Foarte înalt s-a dovedit.

Daniel 4:13

În patul meu, când am șezut, Eu în vedenie-am văzut Că un străjer sfânt a venit, Din ceruri, și-astfel a vorbit:

Daniel 4:23

Tu, împărate, l-ai zărit Pe un străjer care-a venit De sus, din ceruri, și-a strigat: „Tăiați copacul, de îndat’! Jos, la pământ, să îl trântiți – Degrabă – și să-l nimiciți! Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui, Ca să rămână-așa cum sânt! Lăsați-le dar, în pământ! Lanțuri de fier și de aramă, Puneți pe trunchi – de bună seamă – Și-n iarba câmpului, legat, De rouă să fie udat! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci șapte vremi, în acest fel, Au să se scurgă peste el.”

Daniel 7:16

Atuncea, m-am apropiat De unul care s-a aflat În acel loc și i-am cerut Să-mi lămurească ce-am văzut. El, de îndată, mi-a vorbit Și visul mi l-a tălmăcit:

Daniel 7:23

El mi-a vorbit, în urmă, iară: „Află dar că a patra fiară E cea de-a patra-mpărăție Ce pe pământ are să vie. Deosebită va fi ea, De restul, căci va sfâșia Întreg pământul. În picioare, Îl va călca – fără cruțare – Și-l va zdrobi, astfel, cu ele.

Daniel 9:27

Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”

Zaharia 1:19

Atunci, spre Înger, m-am uitat Uimit și-apoi l-am întrebat: „Ce e cu coarnele acele? Ce vor ca să însemne ele?” El zise: „Aste coarne sânt Acelea cari, peste pământ, Pe Iuda l-au împrăștiat, Ierusalimul totodat’, Și au făcut, apoi, la fel, Și cu întregul Israel.”

Zaharia 14:5

În valea-n acest fel formată În munții Mei, veți fugi voi, Căci până la Ațel, apoi, Are să se întindă ea. Ca-n vremile lui Ozia – Cel ce în Iuda a domnit, Când de cutremur ați fugit – La fel și-atunci fugi-veți voi. Se vor sfârși toate și-apoi, Are să vină Domnul meu, Cel care-mi este Dumnezeu. Atunci când are să sosească, Toți sfinții au să-L însoțească!

Matei 11:27

Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.

Matei 24:15

„De-aceea, voi când veți vedea, „În locul sfânt”, că va ședea „A urâciunii pustiire” – Despre aceasta, aveți știre De la prorocul Daniel – Să părăsiți locul acel,

Marcu 13:14

„Iată că vă mai dau o știre: A „urâciunii pustiire”, Atunci când veți vedea că șade În locu-n care nu se cade – Cine citește să-nțeleagă Și-nvățătură să culeagă – Fugiți în munți, cei din Iudeea!

Luca 10:22

În mâini, doar Mie, mi-au fost date, De Tatăl, lucrurile toate! Fiul, de Tată-i cunoscut; Iar Tatăl e – de Fiu – știut Și de acel față de care Fiul arată îndurare Iar astfel, Tatăl, negreșit, Are a-i fi descoperit.”

Luca 21:20

„Vouă vă spun: atuncea când, Oști, veți vedea, înconjurând Ierusalimul, s-aveți știre, Că a venit a lui pieire.

Luca 21:24

Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.

Ioan 1:18

Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”

Deuteronom 33:2

Când moartea-i s-a apropiat, Moise, astfel, a cuvântat: „De pe Sinai, Domnu-a venit; Peste Seir, a răsărit; Din muntele Paranului, Venit-a strălucirea Lui – Din zecile de mii pe care Numărul sfinților le are – Purtând în dreapta Domnului, Focul nestins al legii Lui.

1 Tesaloniceni 3:13

Și-n inimi să vă întăriți, Fără prihană dovediți, În fața Tatălui de Sus Și-a Domnului Hristos Iisus, Precum și a poporului Alcătuit de sfinții Lui.”

Evrei 10:29

Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?

1 Petru 1:12

Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,

Iuda 1:14

I-a pomenit, în prorocie, Enoh – deci patriarhul care, Al șaptelea, în șir, apare, De la Adam – când a vorbit: „Iată că Domnul a venit, Cu zeci de mii de sfinți, ai Săi,

Revelația 11:2

Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”

Judecători 13:18

Îngerul a răspuns, îndată: „De ce Îmi ceri Numele? Iată, El este-un Nume minunat.”