Daniel 7:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ M-am uitat până când niște tronuri au fost așezate și un Îmbătrânit de zile a luat loc. Haina Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său era ca lâna curată. Tronul Lui era flăcări de foc, iar roțile tronului erau un foc aprins.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ În timp ce priveam, au fost așezate niște tronuri; și Cineva bătrân, a luat loc. Haina Lui era albă ca zăpada, iar părul de pe capul Lui semăna cu lâna curată. Tronul acelui Bătrân era numai flăcări, iar roțile tronului erau formate dintr-un foc care ardea cu intensitate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Am privit până când au fost stabilite niște tronuri și un Bătrân s-a așezat. Hainele lui erau ca zăpada și părul capului său, ca lâna curată. Tronul lui era flăcări de foc și roțile lui, foc arzător.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Mă uitam la aceste lucruri până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile lui, ca un foc aprins.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Am privit până s‐au așezat scaune de domnie și a șezut Cel bătrân de zile; veșmântul lui era alb ca zăpada și perii capului său ca lâna curată; scaunul său de domnie era ca para focului și roatele sale foc arzător.

Daniel 7:9 Mawu Ofanana

1 Regi 22:19

Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui.

2 Cronici 18:18

Mica s-a-ntors către-mpărat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului La dreapta și la stânga Lui.

Psalmi 45:8

Smirna, aloia, casia, Miros plăcut fac a avea Hainele tale; ai palate Care-s în fildeș îmbrăcate, Iar instrumente muzicale Înveselesc casele tale, Cu melodia lor ușoară Cari, de pe-ale lor strune, zboară.

Psalmi 90:2

‘Nainte de-a se fi născut Munții – până nu s-au făcut Lumea și tot acest pământ, Cu toate ce în ele sânt – Din veșnicii ai fost, mereu, Și-n veci vei fi Tu, Dumnezeu!

Psalmi 93:2

Doamne, Tu ești, din veșnicie! Scaunul Tău, cel de domnie, Din vremi străvechi e așezat.

Isaia 6:1

În anu-n care Ozia – Cari fost-a împărat – murea, Domnul mi Se-arătase mie, Șezând pe jilțu-I de domnie. Jilțul pe care El ședea, Foarte înalt se dovedea. Poala mantalei Domnului Umpluse întreg Templul Lui.

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.

Ieremia 49:38

„Iată că jilțu-Mi de domnie, Vreau, în Elam, ca să Îmi fie” – Domnul a zis – „și-am să veghez, Acolo ca să Mi-l așez. Îl nimicesc pe cel aflat Peste Elam ca împărat, Precum și pe toți acei cari Se dovedesc ai lui mai mari.”

Езекиел 1:26

Deasupra cerului de sus, Peste-ale lor capete pus, Era ceva ce mi-a părut, Din piatră de safir, făcut Și m-am gândit că o să fie Un fel de scaun de domnie. Un chip de om, am mai văzut Că pe-acel scaun a șezut.

Daniel 7:13

În visul care mi s-a dat În miez de noapte-n al meu pat, Era un fiu al omului, Venind pe norii cerului. El a înaintat, grăbit, Spre Cel de zile-mbătrânit Și-n fața Lui S-a așezat.

Daniel 7:22

Dar Cel de zile-mbătrânit Dreptate-a făcut sfinților Celui Prea-Nalt și-n mâna lor, Dată a fost împărăția Și-astfel ei au luat domnia.

Miheia 5:2

Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.

Habacuc 1:12

Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Matei 28:3

Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.

Marcu 9:3

Iar hainele I s-au albit – Strălucitoare-au devenit, Încât, un alb asemeni lor, N-a scos, nicicând, vreun-nălbitor.

Fapte 2:30

David a fost, însă, prooroc Și a știut că Dumnezeu – Precum la-ncredințat mereu, Prin jurământ – va ridica Și pe-al său tron îl va urca, Pe un urmaș al său. Astfel,

Fapte 2:33

S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.

Filipeni 3:9

Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus.

1 Timotei 6:16

Având, mereu, în stăpânire, Tot ce se cheamă nemurire Și locuiește în lumină. Nimeni, la El, nu o să vină, Căci nu se poate-apropia De El, vreodată, nimenea. Nimeni, nicicând, nu a putut, Pe El, ca să Îl fi văzut. De cinste și putere-i plin, În vecii vecilor! Amin.

1 Ioan 1:5

Vestea pe care-am auzit-o, Chiar de la El am dobândit-o Și, grabnic, iată că venim, Ca să vă propovăduim Cu drag, și vouă, astă veste, Căci Dumnezeu, lumină, este, Iar întunericul mișel, N-a fost, și nu se află-n El.

Revelația 1:14

Capul și părul Îi erau Albe, ca lâna, și luceau Ca și zăpada. Ochii Lui Erau ca para focului.

Revelația 19:18

Veniți acum, ca să mâncați! Veniți ca să vă ospătați, Cu carnea împăraților, Cu carnea căpitanilor, Cu carnea celor ce-au luptat Și vitejie-au arătat, Cu carnea celor care sânt Slobozi sau robi, pe-acest pământ, Cu carnea oamenilor cari Sunt mici în lume, sau sunt mari!”

Revelația 20:4

Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.

Revelația 4:2

Numaidecât, am fost răpit, De Duhul, și m-am pomenit, În cer, unde-am văzut să fie Un mare scaun de domnie, Pe care, Cineva a stat.