24 Apoi, prin coarnele acele – Cari zece sunt – sunt arătați Aceia care, împărați, Urmează ca să se ridice. După aceștia, pot a-ți zice Că va veni un altul. El Se va vădi că e altfel Decât sunt ceilalți împărați Cari înainte-i sunt aflați. Dintre toți împărați-acei, El are să doboare trei.
24 Iar cele zece coarne sunt zece împărați care se vor ridica din împărăția aceasta. După ei se va ridica un altul, dar el va fi diferit de predecesorii săi și îi va umili pe trei împărați.
24 Cele zece coarne sunt zece regate care vor proveni din acel regat. După ele, va veni să guverneze un altul. El va fi diferit de ceilalți (regi); și îi va umili pe trei dintre ei.
24 Iar cele zece coarne înseamnă că din această domnie se vor ridica zece regi și după ei se va ridica un altul, care va fi diferit de cei dinaintea lui și va supune trei regi.
24 Cele zece coarne înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împărați.
24 Și cele zece coarne… sunt zece împărați care se vor ridica din împărăția aceasta: și după ei se va ridica altul și el se va deosebi de cei dintâi și va supune trei împărați.
Cel care-i împărat va face, Atunci, numai precum îi place. Se va-nălța și – negreșit – Pe sine se va fi slăvit, Cu mult mai mult decât toți cei Care se cheamă dumnezei. Lucruri neauzite, el Are să spună despre Cel Ce-i Dumnezeul tuturor Și Domn al dumnezeilor. Atunci, el o să propășească, Până când o să se sfârșească Timpul menit pentru mânie, Căci împlinit are să fie Totul, precum s-a stabilit, Exact la timpul potrivit.
Picioarele – cum ai văzut – Și degetele s-au făcut Din fier, o parte – negreșit – Iar altă parte s-a-ntocmit Din lut. Așa are să fie Și cea de-a patra-mpărăție, Căci împărțită va fi ea. Astfel, în parte, va avea Tăria fierului, precum Tu, în vedenia de-acum, Fierul acela l-ai văzut Că e amestecat cu lut.
De-asemenea, am mai dorit Ca să fiu bine lămurit Și despre coarnele acele Ce s-au vădit zece-a fi ele, Și despre cornul cel aflat În al lor mijloc așezat, În fața cărui au căzut Trei coarne-apoi, cum am văzut. Cornul acela îmi părea Precum că ochi de om avea. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit. Cornul acela a crescut Și mult mai mare s-a făcut Decât erau coarnele-acele Care, în număr, zece-s ele.
El mi-a vorbit, în urmă, iară: „Află dar că a patra fiară E cea de-a patra-mpărăție Ce pe pământ are să vie. Deosebită va fi ea, De restul, căci va sfâșia Întreg pământul. În picioare, Îl va călca – fără cruțare – Și-l va zdrobi, astfel, cu ele.
Din nou, un semn s-a arătat, În ceruri. Iarăși m-am uitat Și, un balaur – roșu, mare, Cu șapte capete, pe care, Șapte cununi de împărat Și zece coarne s-au aflat – A apărut, în fața mea.
„În urmă, pe nisipul mării, Ședeam, privind în largul zării. Deodat’, din mare, am văzut, O fiară, cum a apărut, Cari, șapte capete, avea. A mai avut, de-asemenea, Și zece coarne așezate, Pe capete; încununate, Fuseseră coarnele-acele; Zece cununi aveau pe ele, Iar după cum am observat, Erau cununi de împărat. Nume de hulă a avut, Pe capete. Cum am văzut –
Apoi, în Duhul, în pustie, De către înger, am fost dus Și într-un loc anume, pus. Din locul meu, eu am văzut Că o femeie a șezut Pe-o fiară înspăimântătoare, Ce-i stacojie, la culoare. Fiara aceea se vedea Că șapte capete avea. Iar coarnele ce i-au crescut, Zece erau. Am mai văzut, Nume de hulă – negreșit – Cari trupul i-au acoperit.