19 În urmă, am dorit să-mi fie Tot adevărul deslușit, Despre ceea ce am zărit Și-anume despre-a patra fiară, Grozavă, care mă-nfioară, Căci avea gheare de aramă Și dinți de fier, de bună seamă. Cu dinți-aceia, ea mânca, Sfărâma prada și călca Ce rămăsese, în picioare, Căci fost-a înspăimântătoare.
19 Apoi am dorit să mă lămuresc cu privire la fiara a patra, care era diferită de toate celelalte și foarte înfricoșătoare; avea colți de fier și gheare de bronz, devora, sfărâma și călca resturile în picioare.
19 Apoi am dorit să înțeleg (mai detaliat) ce înseamnă al patrulea animal sălbatic. El era diferit de toate celelalte și foarte fioros. Avea colți de fier și gheare de bronz; devora, sfărâma și călca resturile cu picioarele lui.
19 Atunci am vrut să cunosc adevărul despre fiara a patra, care era diferită de toate celelalte și era foarte înspăimântătoare: avea dinții de fier și unghiile de bronz, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea;
19 În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea –
19 Atunci am dorit să cunosc adevărul despre fiara a patra care era deosebită de toate celelalte, peste măsură de groaznică, ai cărei dinți erau de fier și unghiile ei de aramă, care mânca, zdrumica și rămășița o călca în picioare;
De-asemenea, am mai dorit Ca să fiu bine lămurit Și despre coarnele acele Ce s-au vădit zece-a fi ele, Și despre cornul cel aflat În al lor mijloc așezat, În fața cărui au căzut Trei coarne-apoi, cum am văzut. Cornul acela îmi părea Precum că ochi de om avea. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit. Cornul acela a crescut Și mult mai mare s-a făcut Decât erau coarnele-acele Care, în număr, zece-s ele.
În visul care l-am avut În miez de noapte, am văzut Încă o fiară-ngrozitoare, Grozavă și-nspăimântătoare. Puternică fusese ea Și niște dinți de fier avea. Cu dinți-aceia, ea mânca, Sfărâma prada și călca Ce rămăsese în picioare. Ea era înspăimântătoare. Deosebită s-a vădit De celelalte, negreșit, Pe cari ‘nainte le-am văzut. Ea, zece coarne, a avut.
Atent, la coarne, am privit Și am văzut cum a ieșit Un corn mic care, așezat, În al lor mijloc s-a aflat. În fața lui, eu am văzut Trei coarne-apoi cum au căzut, Iar toate coarnele acele, Din primele, se vădeau ele. Cornul cel mic, am mai văzut Că ochi de om ar fi avut. O gură el a dobândit Și cu trufie a vorbit.