Daniel 7:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Însă aceia care sânt Sfinții Celui Prea-Nalt, primesc Împărăția și domnesc Din veșnicie-n veșnicie.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi Împărăția și o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Dar sfinții Celui foarte înalt vor primi Regatul și îl vor conduce pentru totdeauna, în eternitate.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Sfinții Celui Preaînalt vor primi domnia și vor stăpâni regatul pentru totdeauna și până în vecii vecilor».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Dar sfinții Celui Preaînalt vor lua împărăția și vor stăpâni împărăția în veac, da, în veci de veci.

Daniel 7:18 Mawu Ofanana

Psalmi 45:16

Iată că fiii au să-ți vie Să se așeze la domnie. În țară, ei au să domnească, Părinții să-și înlocuiască.

Psalmi 49:14

Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.

Isaia 14:2

Căci toate neamurile care Se află-n lume, mai apoi Îi vor aduce înapoi, În țara moștenirii lor, Iar al lui Israel popor, Asupra lor, va stăpâni, Atunci când iarăși va veni, În țara Domnului, că toată Suflarea, roabă îi e dată. Robi îi vor fi aceia care L-au apăsat fără-ncetare. Stăpân va fi el, negreșit, Peste cei cari l-au asuprit.

Daniel 7:14

Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.

Daniel 7:17

„Acele patru fiare mari Sunt patru împărați dar, cari Vor stăpâni peste pământ.

Daniel 7:22

Dar Cel de zile-mbătrânit Dreptate-a făcut sfinților Celui Prea-Nalt și-n mâna lor, Dată a fost împărăția Și-astfel ei au luat domnia.

Daniel 7:25

Pe Cel Prea-Nalt, fără-ncetare, Să Îl hulească doar, el are. Sfinții Celui Prea-Nalt, de el, Sunt asupriți în chip și fel. Vremuri și legea, să știți voi Că el le va schimba apoi. Sfinții, atunci, fi-vor luați Și-n ale lui mâini vor fi dați, Mai multe vremi cari, numărate, Vor fi trei vremi și jumătate.

Daniel 7:27

Apoi, domniile aflate, Sub ceruri, au a fi luate. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari sunt ale-mpăraților – Date-au să fie sfinților Celui Prea-Nalt. A Lui domnie Are să țină pe vecie. Toate puterile vor sta În slujbă-I și-L vor asculta, Căci doar a Lui Împărăție, Fără sfârșit are să fie!”

Obadia 1:17

„Dar mântuirea se arată Pe muntele Sionului. El este sfânt, iar casa lui Iacov își va lua apoi, Toate moșiile-napoi.

Luca 1:33

De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!”

1 Corinteni 6:2

Dar vă întreb: oare, nu știți Că sfinții sunt aceia care Vor judeca, pe fiecare, Din astă lume? Dacă voi Aveți a-i judeca apoi, Pe toți, nevrednici vă găsiți, Ca judecată să rostiți În lucruri mici și ne-nsemnate Cari, între voi, au fost iscate?

Efeseni 1:3

Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.

Efeseni 6:12

Războiul ce-l avem de dat, Acuma nu mai e purtat În contra cărnii trupului – Sau împotriva sângelui – Ci a conducătorilor, Apoi și a domniilor Și-a stăpânirilor pe care, Bezna, în acest veac, le are, Precum și a duhurilor Ce-s ale răutăților Și în locuri cerești doar, stau.

Revelația 20:4

Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.

Revelația 22:5

Noaptea, nicicând, n-o să mai vie, Iar trebuință n-o să fie, De lampă sau de soare, care Să-i lumineze-atunci, căci are Să-i lumineze, tot mereu – Cu-a Sa lumină – Dumnezeu. Acolo, au să stăpânească Și-n veci au să împărățească.

Revelația 3:21

Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.

Revelația 5:10

Tu ai făcut, din ei, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, O minunată-mpărăție De preoți, care au să vie – Căci rânduiți astfel, ei sânt – Să-mpărățească, pe pământ!”