Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 7:15 - Biblia în versuri 2014

15 Eu, Daniel, m-am tulburat Cu duhul și înspăimântat Am fost, de ceea ce-am văzut În visul pe cari l-am avut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, și vedeniile din mintea mea m-au înspăimântat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Eu, Daniel, am fost neliniștit în spiritul meu; și am fost speriat de viziunile din mintea mea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Atunci, mie, Daniél, mi s-a tulburat duhul în trupul meu și vedeniile din capul meu m-au răscolit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul și vedeniile din capul meu m-au înspăimântat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Eu, Daniel, duhul meu a fost întristat înăuntrul trupului meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 7:15
18 Mawu Ofanana  

Când Faraon s-a deșteptat, S-a simțit foarte tulburat. Chemă pe înțelepții lui – Pe toți magii Egiptului – Sperând că are să găsească Pe cineva, să-i tălmăcească Tâlcul ascuns al visului. Însă, nici unul dintre-ai lui, N-a fost atât de iscusit.


Tu știi, prea bine, cât de mult Voit-am eu să Te ascult. M-am dovedit ascultător Și am primit să fiu păstor. N-am vrut să vină, peste fire, Zilele de nenorocire. Doamne, Tu știi că – negreșit – Lucrul acest nu l-am dorit. Cuvintele spuse de mine Știute sunt de către Tine.


Apoi, iată că cineva, Având chip asemănător Copiilor oamenilor, Îndată, mâna și-a întins Și buzele mi le-a atins. Atuncea, gura mi-am deschis Și-aste cuvinte i le-am zis, Celui pe care l-am văzut Că înainte mi-a șezut: „O, domnul meu, vedenia Groază-a adus, asupra mea Și-orice putere mi-a pierit!


Când Nebucadențar făcea Doi ani de când împărățea, Un vis anume, a avut. Visul acela a făcut Să-i fie duhul tulburat, Iar somnul i l-a alungat.


După ce toți s-au adunat, În acest fel a cuvântat: „Un vis anume, am avut. Visul acela a făcut Să-mi fie duhul tulburat, Iar somnul mi l-a alungat. Voiesc – acum – să-mi deslușiți Visul și să mi-l tălmăciți!”


Atuncea, Daniel – numit Și Beltșațar – a stat uimit O clipă, și s-a arătat Că-n gânduri este tulburat. În urmă, Nebucadențar Îi zise astfel: „Beltșațar, Să nu te tulbure ce-am zis Și nici tâlcul din al meu vis!” După aceea, Beltșațar I-a spus lui Nebucadențar: „Vai, împărate, domnul meu, Visul acesta, îl vreau eu Pentru cei care se vădesc Vrăjmași ai tăi! Apoi doresc Ca tâlcuirea lui să fie A celor ce-ți sunt dușmani ție!


Un vis, atuncea, am visat Și tare m-am înspăimântat. De gânduri fost-am urmărit Și de vedenii hăituit Îmi era duhul. Ce-am văzut – În vis – de groază m-a umplut.


Era în cel dintâi an chiar, Când ajunsese Belșațar Să fie-ncoronat, pe torn, Drept împărat, în Babilon. În vremea ‘ceea, Daniel Un vis avut-a și la fel Multe vedenii i s-au dat, Pe când era în al său pat. În urmă, Daniel a scris Ceea ce a văzut în vis, Iar lucrurile însemnate Ce îi fuseseră-arătate, Pe larg le povestise el.


În locu-acesta s-au sfârșit Vorbele ce le-am auzit. Eu, Daniel, m-am tulburat De gânduri și mi s-a schimbat Culoarea feței, negreșit. Dar tot ceea ce-am auzit. Cu mare grijă-am ascultat Și-n a mea inimă-am păstrat.


În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.


Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Căci știu că dezbrăcarea, iată, De-al meu cort, va veni deodată – Exact așa precum mi-a spus Al nostru Domn, Hristos Iisus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa