Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 7:10 - Biblia în versuri 2014

10 Un râu de foc eu am zărit, Din fața Lui cum a ieșit. Aceia care Îi slujeau, La mii de mii se numărau, Iar cei pe care i-am văzut În fața Lui că au șezut, De zece mii se dovedeau, Ori zece mii că se aflau. Apoi, în locu-acela, iată Că s-a ținut o judecată, Unde cărțile s-au deschis.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Un râu de foc curgea ieșind dinaintea Lui. Mii de mii Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și niște cărți au fost deschise.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Înaintea Lui ieșea și curgea un râu de foc. Era slujit de mii de mii de slujitori; și alți zece mii de ori câte zece mii stăteau înaintea Lui. Am văzut că a fost o judecată; și au fost deschise niște cărți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea lui. Mii de mii de mii îi slujeau și zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui. S-a așezat la judecată și cărțile au fost deschise.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Un râu de foc ieșea și se vărsa dinaintea lui; mii de mii îi slujeau și zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui: judecata s‐a ținut și cărțile s‐au deschis.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 7:10
26 Mawu Ofanana  

Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui.


Mica s-a-ntors către-mpărat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului La dreapta și la stânga Lui.


Se află, oare, cineva Să-I numere oastea, cumva? Și peste cine nu răsare, Când se aprinde-ntreaga zare, În zori, a Domnului lumină?


Pe Domnu-L binecuvântați Voi cari în oastea Lui v-aflați, Și voi, toți robii Domnului, Cari știți să faceți voia Lui!


Pe nări, El, fum, a aruncat Și foc, din gură, a vărsat. Cărbuni aprinși țâșneau din ea Și-n jurul lor totul ardea.


Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește


Carele Domnului, apoi, Se numără – să știți dar voi – Cu douăzecile de mii Și-asemenea cu mii de mii, Iar Dumnezeu Se dovedește Că-n al lor mijloc se găsește Când din Sinai, pe-aripi de vânt, Se-ndreaptă spre locașul sfânt.


„Iată, vine din depărtare Numele Domnului Cel Mare! Aprinsă e mânia Lui, În timp ce limba Domnului E ca un foc mistuitor;


De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”


„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.


Dar Cel de zile-mbătrânit Dreptate-a făcut sfinților Celui Prea-Nalt și-n mâna lor, Dată a fost împărăția Și-astfel ei au luat domnia.


După toate acestea – iată – Veni-va și o judecată. În urma ei, se va vedea Că stăpânirea i se ia. Aceasta fi-va prăbușită Și pe vecie nimicită.


În valea-n acest fel formată În munții Mei, veți fugi voi, Căci până la Ațel, apoi, Are să se întindă ea. Ca-n vremile lui Ozia – Cel ce în Iuda a domnit, Când de cutremur ați fugit – La fel și-atunci fugi-veți voi. Se vor sfârși toate și-apoi, Are să vină Domnul meu, Cel care-mi este Dumnezeu. Atunci când are să sosească, Toți sfinții au să-L însoțească!


„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale


Când moartea-i s-a apropiat, Moise, astfel, a cuvântat: „De pe Sinai, Domnu-a venit; Peste Seir, a răsărit; Din muntele Paranului, Venit-a strălucirea Lui – Din zecile de mii pe care Numărul sfinților le are – Purtând în dreapta Domnului, Focul nestins al legii Lui.


Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”


Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,


I-a pomenit, în prorocie, Enoh – deci patriarhul care, Al șaptelea, în șir, apare, De la Adam – când a vorbit: „Iată că Domnul a venit, Cu zeci de mii de sfinți, ai Săi,


Popoarele s-au mâniat, Însă atunci, s-a arătat Mânia Ta; căci a venit Timpul ce fost-a hărăzit, Ca să-i aduni, la judecată, Pe morți, și să dai o răsplată, Prorocilor Tăi, sfinților Și-apoi, de-asemeni, tuturor Care se tem de al Tău Nume – Fie că-s mici sau mari, în lume. Apoi, cei care se vădesc Cum că pământu-l prăpădesc, De-a Ta mânie, sunt loviți Și au să fie nimiciți!”


Când, ochii, iar i-am ridicat Și împrejur, eu m-am uitat – La scaunul Celui Prea Sfânt, La toți bătrânii care sânt Și la făpturile pe care, Scaunu-n jurul său le are – Glasuri de îngeri au vorbit, Pe care eu le-am auzit. Numărul lor e foarte mare: De zece mii de ori, el are Tot zece mii și mii de mii, Încât e greu, minte, să ții.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa