8 Tu, împărate, să-ntărești Oprirea și să iscălești Astă poruncă, de îndat’, Spre a nu fi nimic schimbat, Cum cere legea Mezilor Și-asemenea a Perșilor, Care, din clipa ce-a fost dată, Mereu, rămâne, neschimbată.”
8 Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de-a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată“.
8 Acum, rege, aprobă această interdicție și semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conținutul – așa cum prevede legea mezilor și a perșilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.”
8 S-au sfătuit toți înalții funcționari ai regatului, guvernatorii, satrapii, consilierii și prefecții ca regele să stabilească o hotărâre și să o întărească printr-o interdicție potrivit căreia oricine va face o rugăminte vreunui zeu sau om timp de treizeci de zile – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor.
8 Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.”
Eu zic: de împăratul vrea, Poruncă, de îndat’ să dea Și scris în legea Perșilor Precum și-n cea a Mezilor, Să fie cum că, niciodată, Nu trebuie a fi-ncălcată Porunca împăratului. Apoi, nicicând, în fața lui, Vasti să nu se-nfățișeze. În locu-i, alta să-i urmeze Cari vrednicia-mpărătească Să fie demnă s-o primească.
Din luna-ntâi, s-a nimerit A treișpea zi să fi venit, Atunci când marele-mpărat Astă decizie-a luat. Apoi, toți logofeți-au scris Epistole ce s-au trimis, Pe dată, în împărăție. Astfel, toți au putut să știe De hotărârea-mpărătească, Putând oricine să citească Scrisorile, în limba lui. Inelul împăratului, E cel cu care-au întărit Tot ceea ce s-a stabilit La sfatul împăratului.
S-a scris și-apoi s-a întărit, Așa precum a poruncit Ahașveroș: cu-al său inel, A fost, atunci, înscrisu-acel Pecetluit. Apoi l-au dat Alergătorilor – de-ndat’ – Și-aceștia au pornit, călări, Spre toate cele patru zări Ale imperiului, purtați De cai și de catâri fătați De iepe. Astfel au aflat
Din nou, în față la-mpărat. A plâns apoi și s-a rugat Să izbăvească neamul ei, Salvându-i astfel pe Iudei, De răul ce-l avuse-n plan Ca să îl facă lor, Haman.
Scrieți dar, în folosul lor, Tot ce găsiți de cuviință. Să scrieți deci, după dorință, În numele-mpăratului Și-apoi luați inelul lui, Scrisoarea s-o pecetluiți. Cu-a mea pecete – precum știți – Scrisoarea voastră, niciodată Nu va putea fi desființată.”
Cei răi, cu toții, se adună Să uneltească împreună În contra celor ce-s vădiți Precum că sunt neprihăniți. Ei osândesc, neîncetat, Doar sângele nevinovat.
Când acei oameni l-au văzut Pe Daniel ce a făcut, În mare grabă-au alergat Să-l înștiințeze pe-mpărat. Au început să îi vorbească Despre oprirea-mpărătească Și-aste cuvinte i le-au zis: „Dar împărate, nu ai scris Chiar tu, oprirea ‘ceea care Împiedica pe fiecare, Treizeci de zile – numărat – De a nu mai fi înălțat Vreo rugă, către cineva, Sau către-un dumnezeu, cumva? Oare, porunca ta nu spune Că omul cari nu se supune Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor zvârlit?” Atuncea, împăratu-a zis: „Lucrul acesta este scris! Este un lucru-adevărat Și nu poate a fi schimbat, Pentru că legea Mezilor Precum și cea a Perșilor Nu va putea a fi schimbată, De către nimeni, niciodată!”
Însă, toți pârâtorii lui Astfel au zis: „Află-mpărate Că hotărârile luate – Cum cere legea Mezilor, Precum și cea a Perșilor – Nu pot, schimbate, ca să fie, De nimeni, în împărăție!”