Daniel 6:2 - Biblia în versuri 2014

² Trei căpetenii, a pus el, Peste aceștia. Daniel Fusese-alăturea de ei, Drept căpitan, între cei trei. Cetele dregătorilor, Le dădeau socoteală lor, Despre tot ce se petrecea, Căci în ăst fel se urmărea Ca împăratul, negreșit, Să nu ajungă păgubit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² A decis să fie și trei supraveghetori-șefi ai tuturor acestora. Între cei trei (supraveghetori) era și Daniel. Guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor erau datori să se subordoneze celor trei supraveghetori, astfel încât regele să nu sufere vreo pagubă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Lui Dárius i-a plăcut să stabilească peste regat o sută douăzeci de satrapi care să fie în tot regatul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și peste aceștia trei mai mari dintre care unul era Daniel, cărora să le dea seamă acești satrapi ca să nu se facă nicio pagubă împăratului.

Daniel 6:2 Mawu Ofanana

Esdra 4:22

Să nu v-abateți, negreșit, De la tot ce v-am poruncit, Ca nu cumva să se sporească Ăst rău și să pricinuiască O pagubă-mpăraților Aflați în fruntea Perșilor.”

Estera 7:4

Iată-mpărate că și eu – Și-asemenea și neamul meu – Am fost vânduți; și junghiați Avem să fim și-apoi prădați. Măcar dacă ne-ar fi vândut Ca robi sau roabe-aș fi tăcut. Însă vrăjmașul n-ar putea Să-nlocuiască pierderea Ce ți-ar fi fost pricinuită, De-ar avea sorți de reușită Planul pe cari l-a ticluit.”

Proverbe 26:6

Singur, piciorul și-a tăiat Cel care a încredințat, Unui nebun, a sa solie. Doar nedreptatea o să-i fie

Proverbe 3:16

În dreapta ei, e viață lungă, Iar bogăție – să-ți ajungă Și slavă ca de împărat – În stânga ține, ne-ncetat.

Daniel 5:16

Dar știu că tu te dovedești În stare ca să tâlcuiești Toate-ntrebările acela Ce se arată a fi grele. Acum, scrisul să mi-l citești Și-n urmă să mi-l tălmăcești. De vei putea, vei fi-mbrăcat În purpură și-ți va fi dat Un lănțișor, nemaivăzut, Care din aur e făcut, Ca să îl porți la gât. Să știi Că tu, al treilea, ai să fii Pus, în a mea împărăție. Iată ce cinste îți dau ție.”

Daniel 5:29

Îndată, Belșațar a dat Poruncă, de l-au îmbrăcat Cu purpură, pe Daniel. Un lănțișor de aur, el Primit-a, căci i l-au adus Și-apoi la al său gât l-au pus. Au dat de știre, să se știe Că Daniel are să fie Al treilea, drept cârmuitor, Peste împărăția lor.

Daniel 5:7

În gura mare, a strigat, În urmă, marele-mpărat, Să vină ai săi vrăjitori, Cu cei care sunt cititori În stele, precum și cu cei Ce se vădeau a fi Haldei. Când toți în față-i au venit, În acest fel el le-a vorbit: „Cel care poate să citească Scrisul și să mi-l tălmăcească, Are să fie îmbrăcat În purpură și-i va fi dat Un lănțișor de aur care, La gât, ca să îl poarte, are. La cârmă, în împărăție, Al treilea el are să fie.”

Daniel 6:1

Dariu găsi, apoi, cu cale, Să pună-n fruntea țării sale – De-ndată – niște dregători Care să-i fie slujitori. În număr trebuit-au deci, A fi o sută douăzeci, Cari răspândiți urmau să fie În toată-ntinsa-mpărăție.

Matei 18:23

„Căci de aceea, cum v-am spus, A cerului Împărăție, Asemănată o să fie, Cu-n împărat, care-a venit Și cu-ai lui robi s-a socotit.

Luca 16:2

Averea. Omul l-a chemat, Pe-acel ispravnic și-a-ntrebat: „Ce vorbe-ajung până la mine? Ce tot aud eu, despre tine? Vreau, socoteală, să îmi dai! Ispravnic, nu mai poți să stai!”

1 Corinteni 4:2

Ispravnicul – neîndoios – Găsit, trebuie, credincios, În lucrul care i-a fost dat, În tot ce i s-a-ncredințat.

1 Samuel 2:30

De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.