Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 6:18 - Biblia în versuri 2014

18 În urmă, marele-mpărat Se-ntoarse la al său palat. Nici n-a mâncat, nici n-a băut, Nici țiitoare n-a cerut Să i se-aducă. S-a vădit Că-n acea noapte n-a dormit, Fiind de gânduri frământat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Apoi împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo țiitoare. N-a avut somn deloc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Apoi regele s-a retras în palatul lui; și a stat acolo noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo dansatoare. El nu a putut deloc să doarmă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Au adus o piatră și au pus-o la gura gropii. Regele a sigilat-o cu inelul său și cu inelul nobililor săi, pentru ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Împăratul s-a întors apoi în palatul său. A petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio țiitoare și n-a putut să doarmă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Atunci împăratul s‐a dus la palatul său și a petrecut noaptea postind și nu i s‐au adus țiitoare și somnul său a fugit de la el.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 6:18
16 Mawu Ofanana  

Mefiboșet – acela care Pe Saul, drept părinte-l are – Grabnic, în urmă, a venit, La David. Nu și-a îngrijit Picioarele, nu și-a spălat Straiul și nici nu și-a tăiat Barba, tocmai din ziua când David a părăsit, plângând, Ierusalimul, însoțit De oamenii ce l-au slujit.


Ahab, atent, a ascultat Cuvântul spus și s-a speriat. Apoi, îndată s-a smerit, Straiul și-a rupt și a postit. Mergea încet, înfășurat În sac, ținând capul plecat.


În acea noapte, n-a putut Dormi-mpăratul. A cerut Să-i fie-adusă înainte, Cartea de-aducere aminte – Adică Cronicile lui. În fața împăratului, Această carte s-a citit.


Cu muzică se desfătează: Toba și harfa îi distrează, Cavalul mângâios le cântă Și cu-al lui sunet le încântă Auzul. De nimic n-au știre.


Harfele noastre au tăcut Și-n sălciile din ținut Fost-au, cu toate, atârnate, Lăsându-le a sta uitate.


Tu îmi ții pleoapele deschise, În timp ce glasu-mi amuțise, Din pricină că mă frământ Și-nvăluit de gânduri sânt.


Aur și-argint, mi-am adunat. Demnă de-un mare împărat Peste o țară însemnată, Mi-e bogăția câștigată. Mulți cântăreți mi-am mai dorit – Să-mi fie-aduși, am poruncit. De-asemenea, pe lângă ei, Și o mulțime de femei Mi-am mai adus, spre desfătare.


Îmi voiau viața nimicită Și-apoi în groapă azvârlit, Au vrut să fiu. S-au îmbulzit În juru-mi, și au aruncat Pietre asupră-mi, ne-ncetat.


Bucate-alese n-am mâncat, În a mea gură n-au intrat Carne sau vin. Nici trupul meu, În acel timp, nu l-am uns eu, Până atunci când, negreșit, Trei săptămâni s-au împlinit.


Când Nebucadențar făcea Doi ani de când împărățea, Un vis anume, a avut. Visul acela a făcut Să-i fie duhul tulburat, Iar somnul i l-a alungat.


De ziuă când s-a luminat, A alergat nerăbdător, Până la groapa leilor.


În ea, nu vor mai fi văzute Vreun instrument, sau alăute; N-au să mai fie cântători Din fluiere, nici suflători Care din trâmbițe-au cântat Și cântări mândre-au înălțat. Nici meșteri nu au să mai fie Cari, meșteșuguri, au să știe. N-o să se-audă, bunăoară, Nici vuietul pietrei de moară.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa