Daniel 5:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Atunci împăratul a pălit la față și gândurile l-au îngrozit atât de tare, încât i-au slăbit încheieturile coapselor, iar genunchii i s-au izbit unul de altul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Atunci fața lui și-a schimbat culoarea; și a avut gânduri care l-au determinat să intre în panică. Astfel i-au slăbit articulațiile șoldurilor, iar genunchii i s-au lovit (involuntar) unul de altul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Atunci, regele s-a schimbat la față și gândurile lui s-au tulburat; încheieturile picioarelor s-au înmuiat și genunchii se loveau unul de altul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Atunci, împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Atunci fața împăratului s‐a schimbat și gândurile sale l‐au tulburat și încheieturile coapselor sale s‐au desfăcut și genunchii săi s‐au lovit unul de altul.

Daniel 5:6 Mawu Ofanana

Psalmi 22:14

Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Psalmi 69:23

Fă Doamne ca ai mei vrăjmași S-aibă priviri întunecate Și să le fie clătinate Coapsele-n veci! Fă ca să vie,

Isaia 35:3

„Vă întăriți voi, mâini slăbite, Care sunteți slăbănogite! Vă întăriți genunchi! Tari stați, Voi cei care vă clătinați!

Isaia 5:27

Nimenea nu e obosit Și nimenea n-a șovăit. Popoarele au mintea trează, Căci nimenea nu dormitează. La nimeni nu i s-a desprins Brâul cu cari era încins. Nu li s-au rupt, în drumul lor, Curelele-ncălțărilor.

Ieremia 50:43

Cel care e încoronat În Babilon drept împărat, Aude vestea, se-ngrozește, Vlaga din brațe-l părăsește Și-l doare spaima ce îl paște, Ca pe-o femeie care naște…

Езекиел 21:7

De te vor întreba: „Ce este?”, Tu spune-le: „Vine o veste…” Atuncea când va veni ea, Să știți că, parte, vor avea, De spaimă, inimile toate. Din suflete, nu vă veți scoate Mâhnirea ce vă va cuprinde. Mâinile vor începe-a prinde Să tremure și să slăbească. Genunchii au să se topească Asemeni apei, negreșit. „Iată că vine! A sosit!” – Zice Acel care mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Езекиел 7:17

Ale lor brațe au slăbit; Genunchi-apoi li s-au topit, Precum aburul apelor.

Daniel 2:1

Când Nebucadențar făcea Doi ani de când împărățea, Un vis anume, a avut. Visul acela a făcut Să-i fie duhul tulburat, Iar somnul i l-a alungat.

Daniel 3:19

Atunci când Nebucadențar I-a auzit, s-a umplut iar De-o grea mânie. S-a schimbat La față și s-a încruntat Când spre Șadrac el a privit Spre cel care-i Meșac numit Și-asemenea către cel care Drept Abed-Nego, nume are. Apoi, cuvântul a luat Și-a poruncit ca, imediat, Cuptorul să se pregătească: De șapte ori să se-ncălzească Mai mult, decât de obicei, Ca să îi ardă pe cei trei.

Daniel 4:19

Atuncea, Daniel – numit Și Beltșațar – a stat uimit O clipă, și s-a arătat Că-n gânduri este tulburat. În urmă, Nebucadențar Îi zise astfel: „Beltșațar, Să nu te tulbure ce-am zis Și nici tâlcul din al meu vis!” După aceea, Beltșațar I-a spus lui Nebucadențar: „Vai, împărate, domnul meu, Visul acesta, îl vreau eu Pentru cei care se vădesc Vrăjmași ai tăi! Apoi doresc Ca tâlcuirea lui să fie A celor ce-ți sunt dușmani ție!

Daniel 4:5

Un vis, atuncea, am visat Și tare m-am înspăimântat. De gânduri fost-am urmărit Și de vedenii hăituit Îmi era duhul. Ce-am văzut – În vis – de groază m-a umplut.

Daniel 5:5

În acea clipă, au văzut O mână cum a apărut, ‘Naintea sfeșnicului. Ea – Pe tencuiala ce-o avea Zidul care a străjuit Acel palat – a scrijelit Niște cuvinte, de îndat’. Lucrul acest l-a observat Și împăratul, căci zărise Mâna aceea care scrise Ceva, atunci, pe tencuială.

Daniel 7:28

În locu-acesta s-au sfârșit Vorbele ce le-am auzit. Eu, Daniel, m-am tulburat De gânduri și mi s-a schimbat Culoarea feței, negreșit. Dar tot ceea ce-am auzit. Cu mare grijă-am ascultat Și-n a mea inimă-am păstrat.

Nahum 2:10

Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.

Evrei 12:12

De-aceea, să vă întăriți Genunchii ce vă sunt slăbiți; De-asemeni, trebuie-ntărite Și mâinile ce-s obosite.