Daniel 5:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ În acea clipă, au văzut O mână cum a apărut, ‘Naintea sfeșnicului. Ea – Pe tencuiala ce-o avea Zidul care a străjuit Acel palat – a scrijelit Niște cuvinte, de îndat’. Lucrul acest l-a observat Și împăratul, căci zărise Mâna aceea care scrise Ceva, atunci, pe tencuială.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Chiar în clipa aceea, au apărut degetele unei mâini de om care scria în fața sfeșnicului, pe tencuiala peretelui din palatul împărătesc. Împăratul a văzut palma mâinii care scria.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Atunci au apărut degetele unei mâini de om care scria în fața suportului surselor de lumină, pe tencuiala peretelui palatului regal. Regele a fost cel care a văzut acea parte a mâinii care scria.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ În acea clipă, s-au arătat degetele unei mâini de om care scriau în fața candelabrului, pe tencuiala zidului din palatul regelui. Și regele vedea palma mâinii care scria.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om și au scris în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ În același ceas au ieșit niște degete de mână de om și au scris în fața sfeșnicului pe tencuiala zidului palatului împăratului: și împăratul a văzut partea mâinii care scria.

Daniel 5:5 Mawu Ofanana

Iov 20:5

De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?

Proverbe 29:1

Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.

Ieremia 50:43

Cel care e încoronat În Babilon drept împărat, Aude vestea, se-ngrozește, Vlaga din brațe-l părăsește Și-l doare spaima ce îl paște, Ca pe-o femeie care naște…

Daniel 4:31

Nici n-a sfârșit el de vorbit, Când, din înalt, s-a auzit Un glas puternic, răspicat, Cari în ăst fel a cuvântat: „Află-mpărate că, de-ndată, Împărăția ți-e luată!

Daniel 4:33

Atunci, în clipa ‘ceea chiar, Văzut-a Nebucadențar Precum că fost-a împlinit Cuvântul ce i s-a vestit. Ajuns-a izgonit să fie Din marea lui împărăție, Din mijlocul oamenilor. Trăind alături fiarelor, Doar iarbă a mâncat apoi, Așa precum se dă la boi. Udat ajuns-a trupul lui, Numai de roua cerului. În urmă, părul i-a crescut Atât de mult, că s-a făcut Asemeni penelor pe care, Pe trup doar vulturul le are. Și unghiile i-au crescut Și-atât de mari i s-au făcut, Fiind asemeni ghearelor Neamului zburătoarelor.”

Daniel 5:15

Adus-au înaintea mea, Pe înțelepți și-asemenea Pe cei care sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Ca scrierea să mi-o citească Și-n urmă să mi-o tâlcuiască. Oameni-aceștia n-au putut Să împlinească ce-am cerut.

Daniel 5:4

Au băut vin și-au lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Au lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, În piatră sau în lemn, ciopliți.

Daniel 5:6

A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.

Daniel 5:8

Toți înțelepții cei pe care Ținutul Babilon îi are, Au încercat ca să citească Scrisoarea și s-o tălmăcească, Dar orișicât s-au străduit, Nici unul nu a izbutit.

Coloseni 2:14

Căci Dumnezeu a șters, atunci, Zapisu-acela cu porunci, Cari împotriva noastră-a stat Și-n urmă, ne-a eliberat, Prin faptul că l-a pironit, Pe cruce, și l-a nimicit.