Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 Îndată, slugile-au plecat Să îl aducă la palat, Pe Daniel. Când l-au găsit, La împărat au revenit, Care a cuvântat astfel: „Așadar, tu ești Daniel? Tu ești – așa precum știm noi – Unul din prinșii de război, Luat din Iuda, de-al meu tată?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel: ‒ Tu ești acel Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Atunci Daniel a fost adus înaintea regelui, care l-a întrebat: „Tu ești Daniel, unul dintre exilații veniți din teritoriul numit Iuda pe care i-a adus aici acel rege care a fost tatăl meu?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Atunci, Daniél a fost adus înaintea regelui. Regele a luat cuvântul și i-a spus lui Daniél: „Tu ești acel Daniél dintre fiii deportaților iudei pe care tatăl meu, regele, i-a făcut să vină din Iudéea?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Atunci, Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: „Tu ești Daniel acela, unul din prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Tu ești acel Daniel dintre copiii robiei lui Iuda pe care i‐a adus împăratul, tatăl meu, din Iudeea?

Onani mutuwo Koperani




Daniel 5:13
20 Mawu Ofanana  

De toată lumea adunată. Ezra – și cu aceia cari, Peste familii sunt mai mari – Au fost aleși ca să lucreze Și lucrul să îl cerceteze.


În Iuda – soli, prin care-a zis Ca la Ierusalim să vie Poporul din împărăție.


Vrăjmașii pe care-i avea Iuda și de-asemenea Și Beniamin, au auzit Că robii care au venit, Din nou în țară se gătesc Și un alt Templu construiesc În cinstea Domnului pe care, Neamul lui Israel Îl are.


Apoi, fiii lui Israel, Cu preoți și Leviți – la fel – Cu toți ceilalți fii din robie, Au împlinit – cu bucurie – Sfințirea Casei Domnului.


Când, trei ani Ioiachim făcea, De când în Iuda-mpărățea, Venit-a Nebucadențar Și a călcat al său hotar. Către Ierusalim plecase Cu oaste, și-l înconjurase, Căci el fusese-acela care, În Babilon, era mai mare.


Domnul, în mâna lui, a dat Pe al lui Iuda împărat Și-o parte-a vaselor pe care Casa lui Dumnezeu le are. Cel care-n Iuda a domnit Fusese Ioiachim numit. În urmă, Nebucadențar Se duse în țara Șinear, Cu vasele ce le-a luat Și-acolo el le-a așezat În casa celuia pe care, Drept dumnezeu al său, îl are.


Așa a dus-o Daniel – Și cei care au fost cu el – Până când Cir, drept împărat, Ajunse-a fi încoronat. Și până când avea să vie Întâiul său an de domnie.


Printre cei care-au fost luați Atunci, din Iuda, sunt aflați Hanania și Daniel, Azaria și Mișael.


Când Arioc l-a auzit Pe Daniel cum a vorbit, În mare grabă l-a luat Și-apoi s-a dus la împărat. Se-nfățișă în fața lui Și-i zise împăratului: „Află-mpărate că, la noi, Chiar printre prinșii de război Care din Iuda au venit, Un om anume am găsit, În stare să îți deslușească Visul și să ți-l tâlcuiască!”


Apoi, ajunse Daniel Ca înălțat să fie el, De către al său împărat, Căci multe bogății i-a dat. A dat, în stăpânirea lui, Ținutul Babilonului. L-a așezat drept cel mai mare Peste-nțelepții cei pe care Îi are-mpărăția lui Și țara Babilonului.


Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.


Aflat-am despre tine – iată – Că ai un duh, precum vădeau Doar dumnezeii sfinți că au. Pricepere ai căpătat; Lumini, în tine-ai adunat Și-o-nțelepciune dovedită Că este nemaipomenită.


Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.


De cheful vinului prins, el – Slujbașilor – porunci le-a dat, Ca să-i aducă de îndat’, Vasele cele minunate – Din aur și argint lucrate – Ce le răpise tatăl lui, Tocmai din Templul Domnului, Pentru că Nebucadențar Tată-i era lui Belșațar. Templul acesta, precum știm, Fusese la Ierusalim. A cerut vasele acela, Cu gândul ca să bea din ele El, precum și aceia cari Se dovedeau a fi mai mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui.


Oameni-acei au cuvântat Din nou, zicând către-mpărat: „Pe Daniel, l-am găsit noi – Pe cel luat prins de război, Din Iuda – că a încălcat Poruncile ce tu le-ai dat. De trei ori, zilnic, Daniel Intră în casă, unde el Se roagă-apoi, Celui pe care, Drept Domn, poporul său Îl are!”


Trei ani făcut-a Belșațar, Pe tron, ca împărat, când iar, Eu – Daniel – am căpătat Un vis care n-a semănat Cu cel dintâi ce l-am avut În vremea de la început.


Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.


Iisus a părăsit Iudeea Și S-a-ndreptat spre Galileea, Iudeii vrând să Îl omoare.


Se-apropia. Către Iisus, Atuncea, frații Săi au spus: „Du-Te-n Iudeea, să Te vadă Ai Tăi discipoli și să creadă Lucrările care le faci. N-avem dreptate? De ce taci?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa