Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 5:10 - Biblia în versuri 2014

10 Împărăteasa auzise Cuvintele ce le rostise Chiar împăratul și cei cari Erau în slujba lui mai mari. Îndată, ea s-a-nfățișat ‘Naintea lor și-a cuvântat: „Măria-ta, să ne trăiești Veșnic și să împărățești! Nu trebuie a fi mâhnit Și nici de gânduri, răvășit. Fața să nu-ți îngălbenească! Spaima să nu te cotropească!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și ale nobililor lui, a intrat în sala de ospăț și a zis: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te înspăimânte gândurile tale și să nu pălești la față!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Când a auzit cuvintele regelui și ale demnitarilor lui, regina a intrat în sala unde fusese organizat banchetul; și a zis: „Să trăiești etern, rege! Să nu te sperie gândurile tale; și să nu ți se schimbe culoarea feței!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Regina, [auzind] cuvintele regelui și ale nobililor săi, a venit în încăperea ospățului, a luat cuvântul și a zis: „În veci să trăiești, rege! Să nu se tulbure gândurile tale și fața ta să nu se schimbe!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai-marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvântul și a vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se îngălbenească fața!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și împărăteasa, la cuvintele împăratului și ale mai marilor săi, a intrat în casa ospățului și împărăteasa a vorbit și a zis: Împărate, să trăiești în veac! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se schimbe fața.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 5:10
10 Mawu Ofanana  

Bat-Șeba-n urmă s-a plecat În fața lui și s-a-nchinat, Zicând apoi: „Să ne trăiască Și pe vecie să domnească David, al nostru împărat, Peste Israel așezat!”


Pricina mea. Voi sunteți buni, Numai să făuriți minciuni! Doctori sunteți, dar niciodat’, Pe nimeni nu ați vindecat.


Atuncea, pentru ce îmi dați Deșarte mângâieri? Știți voi, Ce va rămâne, mai apoi, Din tot ce-ați spus? Doar viclenie! Iată cu ce mi-ați vorbit, mie!”


Haldeii, cum îl auziră, În aramaică-i vorbiră: „Trăiască-al nostru împărat, Pe veșnicie! Ce-ai visat, Robilor tăi tu să le spui Și-ndată, tâlcul visului, Ei au să ți-l destăinuiască, Pentru că pot să-l deslușească!”


‘Naintea lui merseră dar Și către Nebucadențar Au zis astfel: „Să ne trăiești În veci și să împărățești!


A-ngălbenit – fără-ndoială – De spaimă, marele-mpărat, Iar gândul i s-a tulburat. Spaima aceea a făcut, pe loc, De i s-a desfăcut Strânsoarea-ncheieturilor Ce sunt ale șoldurilor Și-unul de altul, negreșit, Genunchi-atunci i s-au izbit.


Atunci, din groapă, Daniel Răspunse-ndată-n acest fel: „Să trăiești veșnic, împărate, Cu pace și cu sănătate!


În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii cei mai mari, Precum și ceilalți slujitori Ce se vădeau mari dregători S-au dus, cu zarvă, la-mpărat Și-n acest fel au cuvântat: „Mărite Dariu, să trăiești Veșnic și să împărățești!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa