Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 „Voiesc a-ți spune ceva iar, Anume, ție, Beltșațar, Căci tu ești căpetenia care Ceata de vrăjitori o are. În tine – precum am văzut – Este un duh ce e știut Că-l stăpânesc numai acei Cari se vădesc sfinți dumnezei. Nu-i nici o taină ce-ar putea Fi, pentru tine, mult prea grea. Iată dar, ce am eu de zis: Vedeniile-avute-n vis, Să mi le tâlcuiești de-ndat’.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 ‒ Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine nicio taină nu este grea. Iată vedeniile pe care le-am avut în visul meu; spune-mi interpretarea lor!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 «Beltșațar, conducător al înțelepților, știu că ai în tine spiritul zeilor sfinți și că pentru tine niciun mister nu este ceva dificil. Vreau să îți relatez acum lucrurile pe care le-am văzut în visul meu. Iar tu să îmi oferi interpretarea lor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Frunzele lui erau frumoase și roadele sale erau multe; în el era hrană pentru toți. Sub el aveau umbră animalele câmpului și păsările cerului locuiau în ramurile sale: orice făptură se hrănea din el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 ‘Beltșațare, căpetenia vrăjitorilor, știu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinți și că pentru tine nicio taină nu este grea, deci tâlcuiește-mi vedeniile pe care le-am avut în vis.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Beltșațare, capul cărturarilor, fiindcă știu că duhul dumnezeilor sfinți este în tine și nicio taină nu‐ți este prea grea, spune‐mi vedeniile visului meu pe care l‐am văzut și tălmăcirea lui.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 4:9
18 Mawu Ofanana  

A zis dar, slujitorilor: „Ce spuneți, oare, domnilor? Asemenea lui Iosif – om – Noi, credeți, că mai găsi-vom?! Nu vom găsi altul la fel, Cu Duhul Domnului, în el!”


Atunci ai să-ți aduci aminte De groaza cea de dinainte Și ai să-ntrebi plin de mirare: „Unde e logofătul, oare? Unde e vistiernicul? Unde este puternicul Acela cari sarcină-avea Ca peste turnuri a veghea?”


În vremea ‘ceea, întărirea Are a-ți fi neprihănirea. Să izgonești neliniștea Și spaimele de-asemenea, Căci de nimic, în acea vreme, Nu vei avea tu a te teme.


Muntele-acela e aflat În Israel. Acolo ea, Lăstari și rod, are să dea. Ajunge-va cedru măreț Și fi-va de un mare preț, Căci păsările vor veni Și-n umbra lui s-or odihni. Tot ceea ce e-naripat, Odihna o va fi aflat La umbra ramurilor lui.


Iată, chiar decât Daniel, Mai înțelept ești și astfel, Nu era taină nepătrunsă, Care să îți fi fost ascunsă.


În toate lucrurile care Cereau înțelepciune mare – Lucruri la care răspundeau Tineri-aceștia când erau, De împărat chiar, întrebați – Mereu, ei fost-au lăudați; Iar împăratul – negreșit – Drept mai destoinici i-a găsit – De zece ori – decât sunt cei Care de-o vârstă sunt cu ei, Decât toți cei ce-s vrăjitori, Sau sunt, în stele, cititori.


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


Apoi, ajunse Daniel Ca înălțat să fie el, De către al său împărat, Căci multe bogății i-a dat. A dat, în stăpânirea lui, Ținutul Babilonului. L-a așezat drept cel mai mare Peste-nțelepții cei pe care Îi are-mpărăția lui Și țara Babilonului.


Acesta-i visul, așadar, Pe cari eu – Nebucadențar, Cel ce sunt pus drept împărat – Visatu-l-am, în al meu pat. Acuma Beltșațar, pe tine, Eu te-am chemat, aici, la mine, Ca visul să mi-l deslușești Și al lui tâlc să mi-l vestești. Toți înțelepții cei pe care Marea-mi împărăție-i are, Neputincioși s-au dovedit, Căci ei nu mi l-au tâlcuit. Tu însă poți – cum văd prea bine – Pentru că numai tu, în tine, Ai duhul pe cari îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au.”


Un vis, atuncea, am visat Și tare m-am înspăimântat. De gânduri fost-am urmărit Și de vedenii hăituit Îmi era duhul. Ce-am văzut – În vis – de groază m-a umplut.


Apoi, un om s-a-nfățișat Cari, Daniel, era chemat – Sau Beltșațar, cum i-am zis eu, După cel ce-mi e dumnezeu. Eu am văzut că omu-acel Un duh anume-avea în el. Erau un duh, precum vădeau Doar dumnezeii sfinți că au. I-am povestit ce am visat Și-apoi astfel am cuvântat:


Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.


Vai nouă! Cine oare poate – Pe noi – acum, a ne mai scoate Din mâna unor dumnezei Atât de tari? Noi știm că ei, Pe Egipteni, i-au pedepsit Și cu urgii mari, i-au lovit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa