Daniel 4:34 - Biblia în versuri 2014

³⁴ După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁴ Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și mi-a fost redată gândirea sănătoasă. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am glorificat pe Cel Veșnic Viu. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁴ „Când a expirat timpul stabilit, eu, Nabucodonosor, am privit cu ochii mei spre cer; și mi-a revenit capacitatea intelectuală. L-am binecuvântat pe Cel foarte înalt, L-am lăudat și L-am glorificat pe Cel care este viu pentru eternitate. Guvernarea Lui nu se termină niciodată; iar regatul Lui există permanent, din generație în generație.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁴ Acum, eu, Nabucodonosór, îl laud, îl preamăresc și îl cinstesc pe Regele cerului, căci toate lucrările lui sunt adevăr și căile lui sunt drepte, pentru că el poate să înjosească pe cel care umblă cu trufie”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁴ După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție dăinuiește din neam în neam.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁴ Și la sfârșitul zilelor eu, Nebucadnețar, mi‐am ridicat ochii către ceruri și priceperea mea s‐a întors la mine și am binecuvântat pe Cel Preaînalt și am lăudat și am cinstit pe Cel ce trăiește în veac, a cărui domnie este o domnie veșnică și a cărui împărăție este din neam în neam.

Daniel 4:34 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:31

Căile Lui sunt dovedite – Necontenit – desăvârșite. Cuvântul Său e curățit, Iar pentru cei ce au dorit La El să vină, ne-ncetat, Domnul, drept scut, S-a arătat.

1 Cronici 29:10

David L-a binecuvântat, Pe Domnul. El s-a ridicat Și pentru-ntreaga adunare, A ținut astă cuvântare: „În veci, fii binecuvântat Tu Doamne, cari Te-ai arătat Drept Dumnezeul Cel pe care, Tatăl meu, Israel, Îl are!

1 Cronici 29:13

În fața Ta, noi ne aflăm Azi, Doamne, și Te lăudăm, Iar Numele-Ți slăvit, dorim – Neîncetat – să Îl slăvim.

Iov 1:21

„Din pântece, gol, am ieșit Când m-am născut, și e vădit Că-n inima pământului, Gol merg, prin voia Domnului! Domnul mi-a dat, El mi-a luat: Să fie binecuvântat, În veci, Numele Domnului!”

Psalmi 10:16

Domnul este înscăunat În veci de veci ca Împărat. Popoarele pământului – Care se află-n țara Lui – De către El, sunt nimicite.

Psalmi 102:24

Eu zic: „Doamne, milă aș vrea, Căci jumătate-i viața mea. Arată-mi îndurare mie, Căci anii Tăi țin pe vecie!”

Psalmi 107:15

O, de-ar fi Domnul lăudat, Pe tot pământul, ne-ncetat, Pentru-a Lui bunătate mare, Pentru minunile pe care El le-a făcut printre cei vii, Pentru ai oamenilor fii!

Psalmi 107:22

Jertfe să-I dați, lui Dumnezeu, De mulțumire și mereu, Lucrarea Lui să o vestiți În lume și s-o însoțiți Cu strigăte de bucurie Și chiote de veselie.

Psalmi 107:31

O, de-ar fi Domnul lăudat, Pe tot pământul, ne-ncetat, Pentru-a Lui bunătate mare, Pentru minunile pe care El le-a făcut, printre cei vii, Pentru ai oamenilor fii!

Psalmi 107:8

O, de-ar fi Domnul lăudat, Pentru-a Lui bunătate mare, Pentru minunile pe care El le-a făcut printre cei vii, Pentru ai oamenilor fii!

Psalmi 111:7

Lucrarea Lui – precum se știe – Dreptate-i și credincioșie. Poruncile de El lăsate, Cu toate sunt adevărate,

Psalmi 121:1

Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea?

Psalmi 123:1

Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.

Psalmi 145:13

Iată, a Ta împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea Ta, cea mare, Veșnic rămâne în picioare.

Psalmi 146:10

Sioane, al tău Dumnezeu Împărățește, tot mereu! De-aceea, voi să căutați, Pe Domnul, să Îl lăudați!

Psalmi 50:14

Doar mulțumiri, lui Dumnezeu, Să-I aduci jertfă. Ne-ncetat, Să împlinești ce I-ai jurat, Celui Prea-Nalt, precum vorbești.

Psalmi 66:7

El stăpânește ne-ncetat, Doar prin puterea mâinii Lui. Toți oamenii pământului, De ai Săi ochi, sunt urmăriți Și-n acest fel, cei răzvrătiți Nu se mai scoală-n contra Lui.

Psalmi 7:17

Pe Cel Prea-Nalt, Îl laud eu, Pentru dreptatea arătată. Am să-I cânt Numele, mereu, Căci nu-am să tac eu, niciodată.

Psalmi 9:2

Tu Doamne, îmi ești bucurie. Din Tine, îmi fac veselie Și – Prea Înalte Dumnezeu – Am să-Ți cânt Numele, mereu.

Psalmi 92:1

Frumos este să căutăm, Pe Domnul, să Îl lăudăm Și al Său Nume să-L mărim.

Isaia 13:11

Domnul a zis: „Iată, voiesc – Lumea – ca să o pedepsesc, Căci plină e de răutate, Iar pe cei răi pentru păcate, Pentru nelegiuirea lor. Voi face ca trufașilor Să le-nceteze semeția. Iată, voi spulbera mândria Asupritorilor, de-ndat’!

Isaia 2:11

Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.

Isaia 24:15

„Să proslăviți Numele Lui, Acolo unde se vădește Cum că lumina strălucește! Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu! Ostroavele aflate-n mare Să caute, fără-ncetare, Să-L preamărească pe Acel Cari îi e Domn, lui Israel!”

Ieremia 10:10

Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”

Plângerile 3:38

Din gura Celui Prea ‘Nalt, iată, Nu au să iasă, totodată, Bine și rău? Ce trebuiește,

Daniel 12:7

Atuncea, eu l-am auzit Pe omul cel înveșmântat În strai de in, care a stat, Deasupra apei râului. Către înaltul cerului, El, brațele, și-a ridicat Și-n urmă, omul a jurat Pe-Acela care Se vădește Precum că veșnic viețuiește, Că „timpurile arătate Vor fi trei vremi și jumătate Iar toate lucrurile-aceste – De care voi ați prins de veste – Se vor sfârși când, negreșit, Poprorul sfânt va fi zdrobit Și-a lui putere, nimicită.”

Daniel 2:44

Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.

Daniel 4:2

Acum, cu cale am găsit Că este timpul potrivit Ca să vă fac de cunoscut Minunile ce le-a făcut, În fața mea, Cel cari, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu.

Daniel 4:26

Poruncile ce au fost date, În pace de a fi lăsate Atât trunchiul copacului Precum și rădăcina lui, Înseamnă că iar o să-ți fie Dată a ta împărăție, Atuncea când vei fi în stare Să-L recunoști pe-Acela care Se află-naltul cerului, Precum și stăpânirea Lui.

Daniel 4:3

Mari sunt minunile văzute Și semnele de El făcute! Apoi, a Lui împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea-I se vădește, Din neam în neam, că dăinuiește!

Daniel 4:32

De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”

Daniel 4:36

În vremea ‘ceea, mi-a venit Mintea-napoi și-am dobândit, Din nou, a mea împărăție, Cu slava și-a mea măreție. Sfetnicii mei – aceia cari Se dovedeau a fi mai mari – Veniră de m-au căutat Și am fost pus, iar, împărat. După aceea, am văzut, Puterea mea, cum a crescut.

Daniel 5:18

Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.

Daniel 5:21

În acest fel, s-a pomenit Precum că este izgonit Din mijlocul oamenilor. Apoi, asemeni fiarelor Ajunse-a fi inima lui, Iar locul împăratului S-a dovedit a fi-n pustie, Acolo unde – cum se știe – Măgari sălbatici se găsesc, Căci ei acolo viețuiesc. Doar iarba ce se dă la boi A fost mâncarea lui apoi, Și doar cu roua cerului Udat fusese trupul lui, Până când el a priceput Și până a recunoscut Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește Singurul care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Și că El poate, precum vrea, Doar cui voiește, să le dea.

Daniel 6:26

Voiesc ca pe întinderea Ce-o are-mpărăția mea, Voi să vă temeți, tot mereu, De Cel ce-i este Dumnezeu Lui Daniel, căci bine știu Că El e Dumnezeul viu, Cari dăinuiește pe vecie. Nicicând, a Lui Împărăție, Nu are să se nimicească, Pentru că n-o să se sfârșească În veac mărita-I stăpânire Întinsă peste-ntreaga fire.

Daniel 7:14

Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.

Daniel 7:27

Apoi, domniile aflate, Sub ceruri, au a fi luate. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari sunt ale-mpăraților – Date-au să fie sfinților Celui Prea-Nalt. A Lui domnie Are să țină pe vecie. Toate puterile vor sta În slujbă-I și-L vor asculta, Căci doar a Lui Împărăție, Fără sfârșit are să fie!”

Daniel 9:14

De-aceea, Domnul S-a-ngrijit Să ne ajungă, negreșit, Nenorocirea arătată – Așa precum a spus, odată – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Se-arată drept a fi mereu, În tot ceea ce a făcut Și face. Dar noi nu am vrut Să ascultăm de glasul Lui, Deși suntem ai Domnului.

Iona 1:14

Atunci, spre Domnu-și ridicară Privirile și Îi strigară: „Doamne! Să nu ne prăpădești Pentru-acest om! Să ne păzești De apăsarea de păcat A sângelui nevinovat! Căci Tu doar, dintre dumnezei, Ești singur care faci ce vrei!”

Miheia 4:7

Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!

Luca 1:33

De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!”

Luca 18:13

În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”

Ioan 5:26

Cum Tatăl are viață-n Sine, A hotărât, că este bine, Ca să Îi dea și Fiului, Să aibă-n Sine, viața Lui.

Deuteronom 32:4

El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.

1 Timotei 1:17

A Celui care, Împărat, E, peste veșnicii, aflat, A Celui, de la început, Nemuritor și nevăzut, A Celui care e, mereu, Singurul nostru Dumnezeu, Să fie salva și, din plin, Cinste să aibă El! Amin.

1 Timotei 6:16

Având, mereu, în stăpânire, Tot ce se cheamă nemurire Și locuiește în lumină. Nimeni, la El, nu o să vină, Căci nu se poate-apropia De El, vreodată, nimenea. Nimeni, nicicând, nu a putut, Pe El, ca să Îl fi văzut. De cinste și putere-i plin, În vecii vecilor! Amin.

Revelația 10:6

Spre ceruri, el a și jurat Pe Cel care-i nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor, Acela care a făcut Tot ceea ce este văzut – Și cer și mare și pământ Și toate câte-n ele sânt – Că nu mai e timp de pierdut,

Revelația 11:15

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”

Revelația 4:10

Bătrâni-n jurul Său aflați – Cei care fost-au arătați Că douăzeci și patru sânt – Cădeau cu fața la pământ Și se-nchinau la Acel care E viu, în veci, fără-ncetare. Cununile și le luau Și-n fața Lui, le aruncau,

Revelația 4:9

Făpturi vii slavă-I înălțau Și mulțumiri îi aduceau, Cu cinste, după cum se cade, Celui care pe scaun șade – Căci El este nemuritor, Domnind în vecii vecilor –