Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 4:32 - Biblia în versuri 2014

32 De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea’».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Te vor alunga dintre oameni; și vei locui împreună cu animalele sălbatice de pe câmp! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi; și vei trăi astfel șapte ani – până când vei recunoaște că Cel foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor și că El îl oferă cui vrea!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Toți locuitorii pământului sunt considerați nimic. El face după cum vrea cu puterile cerului și cu locuitorii pământului. Nu este cine să poată opri mâna lui și să-i spună: «Ce faci?».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

32 Și te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și o dă oricui vrea.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 4:32
22 Mawu Ofanana  

Rugile împăratului, Pe Domnul, L-au înduplecat Și-atuncea ajutor i-a dat, Căci la Ierusalim apoi, El îl aduse înapoi Și la domnie-l așezase. Astfel a cunoscut Manase Căci numai Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu.


„Știu că poți totul. Negreșit, Nimic în cale nu-Ți va sta, Să-ncerce gându-a-Ți înfrunta.”


De-apucă El, cine-L oprește? Sau cine oare, îndrăznește Să-I zică „Ce faci?” Dumnezeu


Al nostru Domn și Dumnezeu Este în ceruri, tot mereu, Făcând după a Lui voință, Precum crede de cuviință.


Domnul va face, pururea, În cer și pe pământ, ce vrea. La fel, în mare, El va face – Și în adâncuri – cum Îi place.


„Mâine” – răspunse el îndată. „Așa va fi – cum vrei – căci iată, Ai să cunoști că nimenea N-a fost și nu-i asemenea Cu Domnul, Dumnezeul nostru” –


Dacă n-asculți de vorba Mea, Îți voi trimite – vei vedea! – În contra ta, de astă dată, Toate urgiile de-ndată, Și voi ținti inima ta. Acestea se vor îndrepta Către întregul tău popor, Către oricare slujitor Din slujba ta, ca să știi bine, Că nu e nimenea ca Mine, Pe al pământului cuprins.


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


Acuma Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!”


Popoarele de pe pământ, Precum o picătură, sânt, De apă, dintr-o vadră. Iată, Ca praful cumpenei se-arată. Ostroavele, le saltă El, La fel ca bobul mititel, Ce este al nisipului.


Popoarele de pe pământ, Ca un nimic, ‘nainte-I sânt. Nimicnicie se vădesc, Deșertăciuni se dovedesc.


Îți dau ascunse visterii Și am să-ți dărui bogății, Care – acum – zac îngropate. Acestea toate-ți vor fi date, Ca tu să știi un lucru-anume, Că Eu sunt Domnul și, pe nume, Eu te-am chemat. Eu sunt, mereu, Al lui Israel Dumnezeu.


Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.


El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!


Nici n-a sfârșit el de vorbit, Când, din înalt, s-a auzit Un glas puternic, răspicat, Cari în ăst fel a cuvântat: „Află-mpărate că, de-ndată, Împărăția ți-e luată!


În acest fel, s-a pomenit Precum că este izgonit Din mijlocul oamenilor. Apoi, asemeni fiarelor Ajunse-a fi inima lui, Iar locul împăratului S-a dovedit a fi-n pustie, Acolo unde – cum se știe – Măgari sălbatici se găsesc, Căci ei acolo viețuiesc. Doar iarba ce se dă la boi A fost mâncarea lui apoi, Și doar cu roua cerului Udat fusese trupul lui, Până când el a priceput Și până a recunoscut Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește Singurul care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Și că El poate, precum vrea, Doar cui voiește, să le dea.


Pe toate-acestea, le-a făcut, Ca neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să știe cum că Domnul are, Întotdeauna, brațul tare, Iar voi s-aveți teamă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa