Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 4:29 - Biblia în versuri 2014

29 Lunile prinseră a trece Și-abia s-au scurs douăsprezece, Când împăratul s-a urcat Pe-acoperiș, de s-a plimbat. În centrul Babilonului, Se înălța palatul lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului regal din Babilon,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Te vor alunga dintre oameni și cu animalele câmpului vei avea locuința; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și șapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatele oamenilor și că le dă celui căruia vrea”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

29 După trecere de douăsprezece luni, umbla încoace și încolo pe palatul domnesc al Babilonului.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 4:29
9 Mawu Ofanana  

Când însă, Domnul i-a văzut, A zis: „Zadarnic! Duhul Meu Nu va rămâne-n om mereu, Totuși, până-l întorc „acasă” –, Iar pân’ am să-l întorc „acasă” – Adică să-l culc în mormânt, Căci e luat din ăst pământ – Iată că viața i-o scurtez Și un hotar am să-i așez, La ani, să nu trăiască-n veci. Îi las o sută douăzeci!”


Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,


„Tăiați copacul cel frumos! Roada, i-o risipiți, pe jos! Frunzișul lui să-l scuturați Și ramurile să-i tăiați, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Care în preajmă-i s-au aflat, Îndepărtați-le de-ndat’!


Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.


Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”


La duhuri cari s-au răzvrătit De mult, pe când lunga răbdare, A Domnului, în așteptare, Încă, pe-atunci, se mai găsea – Pe când Noe își construia Corabia, de-au fost salvate, Prin ea, opt suflete de toate.


Vă-ndemn, să credeți, fiecare, Că-ndelungata Lui răbdare E mântuire, precum spune – După a lui înțelepciune – Fratele Pavel, cari v-a scris.


I-am dat o vreme, să-și găsească O cale, să se pocăiască De relele ce le-a făcut, Dar ea, cu nici un chip, n-a vrut!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa