Daniel 4:22 - Biblia în versuri 2014

²² Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s-a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² ești tu – rege – cel care ai ajuns mare și plin de forță. Faima ta a crescut și s-a înălțat până la cer; iar dominația ta s-a extins până la marginile pământului!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Vei fi alungat dintre oameni și locuința ta va fi cu animalele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi, vei fi udat de roua cerului și șapte timpuri vor trece peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatele oamenilor și le dă celui căruia vrea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat până la ceruri și a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² ești tu, împărate, care ai crescut și te‐ai întărit; căci mărimea ta s‐a înălțat și ajunge până la ceruri și domnia ta până la capătul pământului.

Daniel 4:22 Mawu Ofanana

Geneza 11:4

„Haideți, cetate să zidim, Și-un turn cari cerul să-l învingă, Cu al său vârf, să îl atingă” – S-au îndemnat – „s-avem un nume, Să nu fim risipiți în lume!”

Geneza 28:12

A adormit și a visat O scară mare – rezemată Jos, pe pământ – și înălțată, Cu vârful, pân’ la cer. Erau Mulți îngeri, care se urcau

2 Samuel 12:7

Natan, în urmă, a grăit: „Tu ești acela, împărate! Tu ai făcut aste păcate! De-aceea, Domnul m-a trimis, La tine și, așa, a zis: „Iată că Eu te-am așezat, Peste Israel, împărat. De Saul, Eu te-am izbăvit.

2 Cronici 28:9

Acolo, un proroc ședea, Care, Obed, drept nume-avea. El era om al Domnului, Proroc aflat în slujba Lui. Când oștile se întorceau, Căci la Samaria veneau, Obed, în cale, le-a ieșit Și-n acest fel a glăsuit: „Domnul, care S-a mâniat Pe al lui Iuda împărat, În mâna voastră, a găsit, Că este foarte potrivit, Să lase oamenii pe care Țara lui Iuda-n ea îi are. Dar Domnul a văzut că voi Pe-aceștia i-ați ucis apoi, Cu o furie de nespus, Care-a urcat la ceruri, sus.

Psalmi 108:4

Căci bunătatea Domnului Ajunge-n ‘naltul cerului. Credincioșia-I, ne-ncetat, Până la nori, s-a ridicat.

Psalmi 36:5

Dar bunătatea Domnului E până-n ‘naltul cerului Și norii să-i atingă știe, Mereu, a Lui credincioșie.

Ieremia 27:5

Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.

Езекиел 17:3

„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Un vultur mare, ce vădea Precum că aripi lungi avea Și pene pestrițe, s-a dus, Peste Liban și-apoi, de sus, Peste un cedru s-a lăsat Și-n urmă, vârful i-a luat.

Daniel 2:21

El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!

Daniel 4:11

El a crescut, fără-ncetare, Și s-a făcut puternic, mare. Atât de mult s-a tot întins, Până când cerul l-a atins. Văzut fusese vârful lui, Din capătul pământului.

Daniel 4:21

Copacu-acela rămuros, Cu un frunziș foarte frumos; Copacu-n cari era aflată, Mereu, o hrană-mbelșugată, În umbra căruia veneau Fiarele și se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui;

Daniel 4:29

Lunile prinseră a trece Și-abia s-au scurs douăsprezece, Când împăratul s-a urcat Pe-acoperiș, de s-a plimbat. În centrul Babilonului, Se înălța palatul lui.

Daniel 4:36

În vremea ‘ceea, mi-a venit Mintea-napoi și-am dobândit, Din nou, a mea împărăție, Cu slava și-a mea măreție. Sfetnicii mei – aceia cari Se dovedeau a fi mai mari – Veniră de m-au căutat Și am fost pus, iar, împărat. După aceea, am văzut, Puterea mea, cum a crescut.

Matei 14:4

„Nu poți să iei femeia asta, Fiindcă ea este nevasta Lui Filip – frate-tău!” Astfel, Despre Irodiada, el Vorbise, și știa oricine – Chiar și Irod – că nu e bine Să-i fie soață, când soț are.

Revelația 18:5

Păcatele făcute, iată, Ajuns-au de s-au înmulțit Și pân’ la ceruri s-au suit, Iar Dumnezeul Cel de Sus Aminte-acuma Și-a adus, De-a ei nelegiuire mare.