Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 4:20 - Biblia în versuri 2014

20 Copacul care l-ai văzut Că s-a-nălțat și a crescut, Necontenit, încât se-ntinse Și cu-al său vârf ceru-l atinse, Văzându-se-nălțimea lui Din capătul pământului;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare și puternic și s-a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Ai văzut acel copac, care a crescut mare și impunător, înălțându-se până la cer. Astfel, el putea fi văzut de pe tot pământul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Iar despre faptul că ai văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer și zicând: «Tăiați copacul și distrugeți-l, dar lăsați-i rădăcinile în pământ și legați-l cu fier și cu bronz în iarba care este pe câmpie: roua cerului să-l ude și cu animalele câmpului să aibă parte până vor trece peste el șapte timpuri»,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Copacul pe care l‐ai văzut crescând și întărindu‐se, a cărui înălțime ajungea până la ceruri și se vedea peste tot pământul,

Onani mutuwo Koperani




Daniel 4:20
4 Mawu Ofanana  

De vuietul ce s-a făcut Atuncea când el a căzut, Popoare s-au cutremurat, Pentru că Eu l-am aruncat În locuința morților, Fiind asemenea celor Care în groapă se pogoară. În felu-acesta, bunăoară – Chiar în adâncuri de pământ – Copacii cari în Eden sânt S-au mângâiat – cei mai frumoși, Mai buni și cei mai rămuroși Cari în Liban erau aflați Și cari de ape sunt udați.


Asirianul se vădea Un cedru falnic ce creștea Îl al Libanului ținut. Ramuri stufoase a avut; Frunzișul său era umbros; Tulpina i-a crescut, frumos, Iar al său vârf s-a tot întins, Până când norii a atins.


Copacu-acela rămuros, Cu un frunziș foarte frumos; Copacu-n cari era aflată, Mereu, o hrană-mbelșugată, În umbra căruia veneau Fiarele și se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa