Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Daniel 4:19 - Biblia în versuri 2014

19 Atuncea, Daniel – numit Și Beltșațar – a stat uimit O clipă, și s-a arătat Că-n gânduri este tulburat. În urmă, Nebucadențar Îi zise astfel: „Beltșațar, Să nu te tulbure ce-am zis Și nici tâlcul din al meu vis!” După aceea, Beltșațar I-a spus lui Nebucadențar: „Vai, împărate, domnul meu, Visul acesta, îl vreau eu Pentru cei care se vădesc Vrăjmași ai tăi! Apoi doresc Ca tâlcuirea lui să fie A celor ce-ți sunt dușmani ție!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis: ‒ Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui! Beltșațar a răspuns: ‒ Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Atunci Daniel – care fusese numit și Beltșațar – a rămas surprins pentru scurt timp; și a fost speriat de gândurile lui. Regele a zis: „Beltșațar, să nu te sperii nici de vis, nici de interpretarea lui!” Beltșațar a răspuns: „Stăpâne, ce spune acest vis să se întâmple celor care te urăsc. Interpretarea lui să fie valabilă pentru dușmanii tăi!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 [copacul acela] ești tu, rege, care ai devenit mare și puternic, și măreția ta este atât de mare, încât atinge cerul, iar stăpânirea ta este până la marginile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Atunci, Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă și gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: ‘Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!’ Și Beltșațar a răspuns: ‘Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi și tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar, s‐a îngrozit un ceas și gândurile lui l‐au tulburat. Împăratul a răspuns și a zis: Beltșațare, să nu te tulbure visul și tălmăcirea lui. Beltșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și tălmăcirea lui pentru vrăjmașii tăi.

Onani mutuwo Koperani




Daniel 4:19
27 Mawu Ofanana  

Rahela spuse: „Domnul meu, Să nu te superi, dacă eu Nu mă ridic – nu voi putea; Căci iată, rânduiala mea – Aceea a femeilor – Azi mi-a venit.” Idolilor – Laban – urma, nu le-a găsit, Oricât de mult s-a străduit.


Răspunde-i: „A robului tău Iacov. Acesta-i darul său, Trimis domnului meu Esau. El vine-n urma noastră.” Vreau


Iosif i-a spus: „Ascultă dar: Mlădițele-s trei zile, iar –


Departe se afla de-acum Obadia, pe al său drum, Când înainte i-a ieșit Ilie, care l-a oprit. Obadia s-a închinat În fața lui și-a întrebat: „Tu ești Ilie, domnul meu?”


Păcatul lui e foarte mare! Dacă voiești, îi dă iertare! De nu Te învoiești, mai bine, Te rog, ca să mă ștergi, pe mine, Din cartea Ta, din al Tău scris!”


Dacă-n cetate locuiți, Binele ei să-l urmăriți, Iar cât timp sunteți în robie, Rugați-vă pentru ea, Mie, Căci fericirea voastră – iată – De ea vă este atârnată!”


„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.


Mai marele din slujitori Care sunt fameni dregători, Ale lor nume le-a schimbat Și alte nume-apoi le-a dat, Cum se ceruse. Așadar, El îl numise Beltșațar Pe cel chemat drept Daniel, Meșac i-a zis lui Mișael, Șadrac era Hanania Și-apoi, pentru Azaria Drept Abed-Nego, a găsit Că este nume potrivit.


Atuncea, Nebucadențar, Lui Daniel, zis Beltșațar, Îi spuse: „Crezi că izbutești, Visul ca să mi-l tâlcuiești? Poți să îmi spui tu, ce-am visat, Precum și ce a însemnat Visul pe care l-am avut? Poți face dar, ce ți-am cerut?”


Tu, împărate, ești aflat Peste-mpărați, drept împărat, Căci Dumnezeul cerului Ți-a dat – în bunătatea Lui – Putere, slavă, bogăție, Precum și astă-mpărăție.


Iată acum, ce-a însemnat Visul pe care l-ai visat Iată ceea ce – negreșit – Cel Prea Înalt a pregătit Și-n scurtă vreme, se vădește, Asupră-ți, că se împlinește.


Să știi dar că omul acel – Care se cheamă Daniel Și căruia, drept Beltșațar, Îi zise Nebucadențar – Ajuns-a a fi pus mai mare, Pentru priceperea ce-o are, Pentru acel duh ‘nalt vădit A fi în el și, negreșit, Pentru putința ce o are De-a lămuri orice-ntrebare, De a da tâlcul viselor, Precum și al lucrurilor Ce se arată încâlcite Și nu pot a fi deslușite. Cheamă-l – acum – pe Daniel, Căci o să-ți tâlcuiască el Cuvintele care s-au scris! Fă dar, așa precum ți-am zis!”


Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.


Mărimea care i-a fost dată Făcutu-l-a – cum ai văzut – În toată lumea, cunoscut. Popoarele neamurilor – Indiferent de limba lor – De-a lui putere, se temeau Și înainte-i tremurau, Căci împăratul a putut Să facă după cum a vrut, Pentru că viața omului Era-n mâna-mpăratului. Putea ucide sau putea, Cruțare vieții să îi dea. Putea să-nalțe pe acel Pe care îl ales el, Sau să coboare el putea Pe orișicine, cum voia.


Eu, Daniel, m-am tulburat Cu duhul și înspăimântat Am fost, de ceea ce-am văzut În visul pe cari l-am avut.


În locu-acesta s-au sfârșit Vorbele ce le-am auzit. Eu, Daniel, m-am tulburat De gânduri și mi s-a schimbat Culoarea feței, negreșit. Dar tot ceea ce-am auzit. Cu mare grijă-am ascultat Și-n a mea inimă-am păstrat.


Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.


Tremură munții cu putere Și saltă la a Ta vedere, Iar râurile năvălesc. Valuri se iscă și țâșnesc Din mijlocul adâncului Care-și ridică glasul lui.


Ana răspunse: „Domnul meu, Află că beată, nu sunt eu. N-am băut vin, nici vreo licoare Care să fie-amețitoare. Eu sufăr, în inima mea, Și tot necazul meu, aș vrea, Să-l vărs în fața Domnului, Și să cer ajutorul Lui.


David ieși, în urma lui, Să-i strige, împăratului: „Te rog, ascultă – domnul meu – Cuvintele ce le spun eu!” Saul, în urmă, s-a uitat, Iar David i s-a închinat, Pân’ la pământ, zicând apoi:


David, din nou, a glăsuit Și-n felu-acesta, a vorbit: „Nu ești bărbat? Dar oare cine, În Israel, mai e ca tine? Atunci de ce n-ai căutat, Ca să-l păzești, pe împărat? Căci cineva – eu am văzut – Ca să-l omoare, ar fi vrut.


„Care-i cuvântul Domnului? Să nu-mi ascunzi, din spusa Lui, Nimic!” – Eli i-a poruncit,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa